Creștem o generație stresată, o generație care are uneori planificat drumul încă dinainte de naștere. Părinții – așa cum spuneam într-un alt articol – pun uneori o mare presiune pe creșterea copiilor lor. Când mai avem însă timp să-i învățăm să fie și fericiți?
Poate că unii părinți vor spune că fericirea vine de la sine, ea nu trebuie învățată. Totuși, în lipsa unor modele clare de fericire în jur și în lipsa unor strategii – da strategii! – de dezvoltare a unui climat care să-i ofere copilului accesul la fericire există riscul să creștem o generație deprimată, obosită prematur, nepregătită pentru viitor…
Dar cum să îi învățăm pe copii acest lucru? Fericirea, observa Furnham (2014) este o călătorie și nu o destinație. Mai simplu spus, fericirea trebuie să fie un proces și nu un obiectiv în sine.
Și totul începe cu o viziune pozitivă asupra vieții. Spre exemplu, este bine să îi învățăm pe copii să nu spună niciodată „Nu o să meargă!” înainte să încerce! Boyes (2018) spune că în acest mod nu își vor direcționa creierul spre gândul negativ (deoarece creierul nostru, spune autorul, de multe ori poate să găsească atât de multe motive să ne saboteze succesul…).
În al doilea rând este bine să le spunem copiilor cum să introducă fericirea în viața de zi cu zi. Dar ce ne facem atunci când ne-am obișnuit deja să gândim negativ? Ryback (2016) consideră că pentru creierul nostru este preferabil să facă ceea ce a mai făcut (să meargă pe rutinele lui) decât să încerce ceva nou. Acest lucru este valabil chiar și atunci când respectiva rutină este clar nesănătoasă pentru noi (este motivul pentru care renunțăm atât de greu la lucrurile cu care ne-am obișnuit, deși ele nu ne fac bine!). Iată de ce, spune Ryback, este bine să încercăm să schimbăm aspectele noi pe care ni le propunem în obiceiuri.
Ușor de spus, dar cum facem acest lucru concret? Pur și simplu stabilim un timp specific pentru ceea ce ne propunem, un loc, o oră etc. Vrem să facem mai mult sport? Ei bine, stabilim exact camera în care o să facem și ne impunem o anumită oră pe care să o respectăm. Vrem să fim mai fericiți? Procedăm exact la fel!
Este bine să ne învățăm copiii să-și noteze obiectivele importante (și printre acestea și pe acela de a permite fericirii să facă parte din viața lor). Pe un panou mare, pe o foaie afișată „la vedere” – așa cum spune Flaxington (2016) – trebuie să trecem atât elementul cantitativ (cum măsurăm respectivul obiectiv) cât și cum ne face tot acest proces să ne simțim.
Un ultim lucru: nu lăsați fericirea să rămână doar o promisiune neonorată (așa cum sunt multe altele), Vă amintiți de promisunile pe care fiecare dintre noi le face în noaptea dintre ani? Studiile (Morin, 2016) arată că 30% dintre persoane renunță să-și țină promisiunile respective până la sfârșitul lui ianuarie!
Grafica: modelaj de Diandra Panisoara
[ Articol citit de: 2059 persoane ]