Copiii și conflictele lor
În timpul petrecut în vacanță copilul are mai multe interacțiuni în familie în situații cu care nu este obișnuit, se întâlnește cu multe alte persoane… Citește mai mult »Copiii și conflictele lor
În timpul petrecut în vacanță copilul are mai multe interacțiuni în familie în situații cu care nu este obișnuit, se întâlnește cu multe alte persoane… Citește mai mult »Copiii și conflictele lor
Unele dintre problemele cu care se confruntă atât profesorul cât și părintele sunt (uneori inexplicabilele) crize de furie pe care copilul/elevul le traversează. De multe… Citește mai mult »Copilul furios: ce provoacă crizele de furie…
Săptămâna trecută, atunci când am vorbit despre „dascălii fără elevi” – acele cadre didactice care au o influență dramatică la nivel negativ asupra elevilor lor… Citește mai mult »Atunci când copiii sunt „elevi problemă”
Vedem din ce în ce mai des profesori și părinți care se plâng de faptul că elevii/copiii nu îi mai ascultă. Vedem acest lucru pe… Citește mai mult »Copilul nu mă ascultă!
Copiii noștri trec prin multe situații plăcute și neplăcute în drumul lor spre viața adultă. Amintirile care apar cu aceste ocazii sunt în măsură să… Citește mai mult »Amintirile mele: bune sau rele?
Da, a început vacanța. Cu toate acestea educația pe care trebuie să o dăm copilului nostru nu intră și ea în vacanță. Titlul articolului nu… Citește mai mult »Educația în vacanță…
Este greu să educi așa cum trebuie un copil în societatea de astăzi în care există un tumult continuu și o schimbare accelerată. Copilul nu… Citește mai mult »Principii de parenting care chiar funcționează…
Trăim într-o societate în care conflictul este „la fiecare colț de stradă”. Oricât încerci, nu ai cum să scapi de conflict. El face parte din… Citește mai mult »Conflictul. Ne este frică de conflict?
Relația de comunicare între părinte și copil nu este ferită de apariția și escadarea conflictelor. Poate părea exagerat, dar de mai multe ori conflictul părinte-copil poate să… Citește mai mult »Conflictul părinte-copil: ce trebuie să știm…
În calitate de educatori (părinți sau profesori) suntem modele în ochii copiilor și orice gest, orice reacție poate să conducă comportamentul lor într-o direcție sau alta.
Bandura, Ross şi Ross (apud Crisp, Turner, 2007) au desfăşurat un experiment interesant în care au avut drept subiecţi copii – băieţi şi fetiţe cu vârste cuprinse între 3 şi 5 ani. Copiii stăteau într-un colţ al încăperii desfăşurând o activitate plăcută şi amuzantă. O persoană adultă era condusă în colţul opus al încăperii şi acolo se apuca să asambleze jucării:Citește mai mult »Agresivitatea naște agresivitate
De la celebrul caz al învățătoarei care își jignea elevii, media tot găsește profesori care sunt dincolo de deontologia profesiei de dascăl. De cele mai multe ori aceștia nu sunt decât „uscăturile” de care are nevoie orice pădure pentru a vedea dimensiunea și măreția arborilor care o compun. Uneori însă o astfel de perspectivă este mult mai aproape de părinte, de elev, de directorul de școală. Ce este de făcut în acest caz?
Trebuie să spunem de la început că dimensiunea agresivă a comportamentului (elevului și profesorului) este astăzi obiect de studiu pentru multe cercetări care investighează fenomenul de violență școlară. Instituțiile educaționale par incapabile să facă faţă creşterii dramatice a cazurilor de agresiune şcolară. Pentru moment măsurile luate (destul de timide, de altfel) vizează mai degrabă gestionarea administrativă a situaţiei şi mai puţin studiul profund a fenomenului. Ori astfel de strategii nu sunt menite decât a face faţă pentru moment şi în nici un caz pentru a găsi soluţii reale şi adaptate şcolii de astăzi. Iată de ce este important să vedem cu ce avem de-a face.
Tipologia agresivităţii (Anderson & Huesmann) pune în evidență anumite diferenţe:Citește mai mult »Profesorul agresiv: cine este și ce trebuie făcut…
Primul lucru pe care trebuie să-l luăm în calcul este necesitatea de a nu se ajunge la o criză. Criza nu apare pur și simplu,… Citește mai mult »Ce fac când copilul are o „criză”?
Așa cum am văzut în articolele anterioare, conflictul poate să fie foarte bun pentru comunicare, poate să aducă în prim plan idei noi, poate să prevină apariția unor stări tensionale mai mari pe viitor (dacă tensiunea se acumulează „explozia” se produce cu o mai mare intensitate).
Totuși, există o fază a conflictului în care – dacă ajungem – lucrurile devin foarte rele. Ea se numește escaladarea conflictului Citește mai mult »Conflictele(4): când tensiunile devin prea mari
În articolul trecut ne-am referit la mai multe tipuri de conflicte: dintre acestea conflictul cognitiv este benefic pentru comunicare, el conducând la noi perspective, opțiuni îmbunătățite, idei. Iată de ce părinții nu numai că nu trebuie să evite conflictele cognitive cu copiii lor, dar este util chiar să le provoace. O astfel de perspectivăa fost considerată hazardată de un cititor (printr-un comentariu postat pe site-ul dcnews.ro în care respectivul articol a fost preluat). Iată de ce am considerat necesar să consolidăm această opțiune printr-un nou set de afirmații privind valoarea conflictului în plan relațional uman (în general) și în planul comunicării părinte-copil în special. Citește mai mult »Conflictele (II): Când este bun un conflict?
Unul dintre elementele de care se tem cel mai mult părinții este modul în care pot gestiona conflictele cu copiii lor. Când aceștia sunt mici, pedeapsa este deseori prezentă și cu ajutorul ei părintele încearcă să țină lucrurile sub control. Mai târziu, în special în momentul apariției crizei adolescentine, de multe ori lucrurile scapă definitiv de sub control. Un alt spațiu în care conflictul se poate exprima la cote neașteptat de mari este școala. Relația dintre profesor și elevi este adesea zdruncinată de apariția unor conflicte puternice. Uneori aceste conflicte pot să aibă urmări dezastruoase asupra sănătății motivației copilului pentru învățare și proprie dezvoltare.Citește mai mult »Conflictele: tot ce trebuie să știe un părinte (1)
De multe ori, părinții ori copiii se află între două tendințe: prima, când ne dorim un lucru, presupune apropierea (atunci apare forța de atragere spre… Citește mai mult »Conflicte interne: când copilului îi este greu să aleagă
Într-un articol anterior vorbeam despre copilul-rege (pentru mai multe informații vezi http://performante.ro/parintii-intreaba-copilul-meu-este-un-copil-rege-ce-sa-fac-daca-am-un-mic-tiran-acasa). Mulți dintre părinții care au citit acele rânduri s-au amuzat să vadă, la sfârșitul articolului, tipologia sefului dificil pe care Belding ne-o propunea în 2006. Au fost însă mulți alții care au remarcat îngrijorați: eu nu am un copil rege acasă însă am un „mic șef” care este o combinație între celelalte tipuri. Ce pot să fac?Citește mai mult »Comunicarea cu oamenii dificili. Copilul dificil