Sari la conținut

Ion-Ovidiu Pânișoară

Profesor universitar dr., conducător de doctorat în Științele educației, Director al Departamentului de Formare a Profesorilor, Universitatea din București. A publicat 31 cărți (autor, co-autor sau coordonator) - Comunicarea eficientă (patru ediții, Polirom) a primit în 2010 premiul Academiei Române și două jocuri educaționale. Coordonează la Editura Polirom colecțiile Profesorul de succes și Carieră. Succes. Performanță.

Copilul și plictiseala în vacanță…

În vacanță plictiseala este un factor care, în mod aparent paradoxal, este mai frecvent decât în timpul în care și școala este prezentă în viața copilului. Spunem că este aparent paradoxal pentru că, vacanța este atât de dorită de cel mic pentru că aduce cu sine bucurie și „chestii amuzante”. Dar vacanța presupune și mult mai mult timp liber și … ne punem întrebarea: știe copilul ce să facă cu acest timp liber?

Să vedem cu ce avem de-a face: Taylor (2010) spune că „plictiseala apare când copiii au prea mult timp liber la dispoziția lor”. Dar, ne spune autorul, plictiseală nu este doar un risc; plictiseala este o mare șansă pentru creativitate. Când copilul vă spune că „se plictisește” pur și simplu faceți un „consiiu de familie” numit „Cavalerii în luptă cu plictiseala”. Găsiți ÎMPREUNĂ cât mai multe activități pentru a învinge plictiseala și implicați-l pe copil cât mai muit în această acțiune de căutare de soluții. În acest mod, pe viitor, copilul o să reușească singur să identifice modalități de nu ajunge la o stare de plictiseală.

Pe de altă parte, Ungar (2012) ne spune că plictiseala este utilă (din când în când) pentru că, atunci când este plictisit copilul o să caute activități care să-l stimuleze. Rolul părintelui, în concepția acestui autor, nu este să-l ferească de plictiseală, ci să îl ajute să evadeze din starea respectivă și să îi arate cum să găsească ceva care să-l motiveze pe viitor.

Citește mai mult »Copilul și plictiseala în vacanță…