Sari la conținut

Dezvoltarea personală la copii

Autonomia copilului în școală. Ce face profesorul?

Întâlnesc de multe ori sintagma: elevii de astăzi sunt din ce în ce mai greu de stăpânit, nu mai sunt controlabili. Poate înainte de a trece mai departe arMasca 11 (1) trebui să luăm în calcul întrebarea: de ce este nevoie să ne „impunem” ori de ce elevii trebuie să fie „controlabili”? Dincolo însă de folosirea mai fericită ori mai puțin fericită a cuvintelor de mai sus, realitatea este că pentru elevi apare o dublă problemă: școala le cere să fie „cuminți” și în același timp să își dezvolte autonomia, să fie pregătiți pentru un viitor imprevizibil. Ori o astfel de perspectivă este o contradicție evidentă!

În primul rând elevul nu mai poate să fie „cuminte” și să-l lase pe profesor să poarte toată responsabilitatea educării lui. Acest lucru este o rezultantă a faptului că elevul de astăzi are la dispoziție o largă paletă de informații (furnizată în special de Internet) ceea ce îl face mai pregătit să răspundă, să dea replica, să nu mai accepte pasiv intervenția cadrului didactic (mai multe despre specificul generației digitale în articolul Azi copilărie digitală, mâine familie pe Internet?)

Dar chiar dacă acest lucru este posibil, dacă profesorul „știe mai bine” și elevii sunt transformați într-o audiență pasivă, acest lucru este un factor pozitiv? Experimentele în domeniu arată că lucrurile nu stau chiar așa. Iar studiul la care o să fac referire în continuare nu a avut drept obiect al cercetării copiii, ci adulții (care se presupune că sunt mai adaptabili, mai obișnuiți cu ideea că trebuie să se „supună” și să fie „controlabili”).

Astfel Langer și Rodin au efectuat un experiment la un azil de bătrâni împărțind subiecții în două grupuri: Citește mai mult »Autonomia copilului în școală. Ce face profesorul?

Copilul meu „visează cu ochii deschiși”. Ce fac?

Mulți părinți s-au confruntat cu problema aceasta: copilul lor pare prea visător, are „o lume a lui”, iarunatc la școală dascălul a atras atenția asupra acestui lucru. Oare este bine sau este rău că face așa?

În primul rând trebuie să observăm că avem de-a face cu un lucru care se prezent în viața fiecăruia dintre noi. Coon (1983) efectuează o analiză interesantă a fenomenului (numit și fantezie diurnă). Studiile arată că aceste fenomen foarte prezent în viaţa noastră de fiecare zi urmăreşte ca teme: succesul vocaţional/în carieră, romantism, bani şi posesie, realizările sau atractivitatea fizică. Într-adevăr și dumneavoastră – ca adult – permiteți uneori „ să vă zboare gândurile” la un lucru pe care în doreați/visați. Acest fenomen tinde să reflecte câmpul curent de interese pe care persoana îl are în viaţa cotidiană.

Dar este acest procedeu bun său rău? Citește mai mult »Copilul meu „visează cu ochii deschiși”. Ce fac?

Copilul meu devine mai bun – cel mai bun!

Un element important în educația copilului este presiunea pe care familia și școala o exercită asupracel mai bun acestuia prin compararea performanței lui cu a celorlalți. Familia îi oferă copilului exemplul fratelui mai mare (sau chiar al părintelui când a fost la vârsta respectivă), al unui coleg sau copilul unor prieteni de familie etc. Școala este în sine un sistem de ierarhizare a copiilor: elevul trebuie să fie cel mai bun. Sistemul de evaluare conceput să îi furnizeze copilului, dascălului și părintelui o imagine realistă asupra informațiilor acumulate de elev și a dezvoltării gândirii acestuia este folosit pentru a face comparații în clasă, între clase și între școli. De altfel și părinții când aleg o școală pentru copiii lor se uită tot la note și la premiile obținute de respectiva instituție de învățământ. În acest fel copilul învață că trebuie să se uite „în dreapta și în stânga” să fie mai bun decât ceilalți, să îi întreacă pe ceilalți. Dacă nu poate să o facă ajunge să îi invidieze pe cei mai buni decât el, să acuze de propriul eșec școala sau familia.

Toate aceste aspecte par desprinse dintr-un scenariu urât, dar sunt lucruri care fac parte din cotidianul creșterii unui copil. La baza tuturor acestor elemente stă un fenomen simplu în aparență: compararea socială. Citește mai mult »Copilul meu devine mai bun – cel mai bun!

Despre agresivitate în vacanță

Vacanța este o perioadă în care atât copiii cât și părinții lor își „încarcă bateriile”, se bucură de liniște, de zile cu soare… Acest lucru este adevărat, dar nu trebuie să uităm că vacanța mai poate însemna ceva: un timp al unei libertăți lărgite pentru copil, posibilitatea de a interacționa cu alți copii decât cei cu care se juca în timpul anului școlar, o ieșire de sub limitele și rigorile impuse de către școală. Citește mai mult »Despre agresivitate în vacanță

Puterea perseverenței – când imposibilul devine posibil!

coperta Cele 7 medalii ale succesuluiPentru societatea în care trăim perseverența este una dintre medaliile pe care copilul nostru trebuie să o poarte la gât (de altfel, am inclus povestirea despre perseverență în primul nostru volum din seria Medaliile succesului – Cele 7 medalii ale succesului). Dar să ajungi să „stăpânești” perseverența nu este deloc ușor. De multe ori adulții au probleme în a persevera, ceea ce face și mai greu de explicat și urmărit în practică la copii. Politicianul și scriitorul american Newton Leroy „Newt” Gingrich ne oferă o perspectivă asupra fenomenului perseverenței: „Perseverența, spune el, este munca grea pe care o faci după ce ai obosit din cauza muncii grele pe care deja ai făcut-o!”.Citește mai mult »Puterea perseverenței – când imposibilul devine posibil!

Arta pregătirii pentru viitor

De multe ori o piedică semnificativă în pregătirea pe care le-o oferim copiilor pentru viitor este chiar viitorpropria experiență și mentalitate. Este destul de greu să „lupți” cu viitorul folosind „armele” trecutului (sau chiar pe cele ale prezentului). Situația cu care se confruntă mulți părinți este bine ilustrată de către Mark Eppler (2007) printr-o capcană în care poate să cadă oricare dintre noi; autorul o numește „atunci când nu reușești să anticipi schimbarea” și a descoperit-o pe propria piele. Citește mai mult »Arta pregătirii pentru viitor

Dacă îi place … face: principiul participării active

Mulți părinți și cadre didactice se plâng de faptul că copiii de astăzi sunt din ce în ce mai dezinteresați de școală, că Principiul participării activenu mai învață și că educația a devenit un fel de joc de-a șoarecele și pisica. Oare așa să fie? Nu cumva ceea ce oferim copilului este în alt orizont decât cel al dorințelor și aspirațiilor sale? Nu cumva noi suntem cei care nu căutăm destul de mult „cheia” implicării sale?Citește mai mult »Dacă îi place … face: principiul participării active

Succesul de mai târziu începe acum! Ce trebuie să învețe copilul dumneavoastră…

Sunt multe cărți care încearcă să ne învețe cum și ce trebuie să facem pentru a avea succes în viață. Într-o succesul 1societate competitivă (cu sau fără criza pe care o traversăm în prezent), fiecare sugestie, fiecare pont, fiecare soluție poate să facă diferența. De exemplu, cărțile de tipul: „Cum să răspunzi la un interviu de angajare”, îți spun ce face și ce gândește posibilul angajator, dar se centrează mai mult pe cel care își dorește un post, cum trebuie să-și identifice și dezvolte anumite calități și puncte forte. Dincolo de orice rețetă, autocunoașterea și autodezvoltarea rămân – într-adevăr – surse sigure ale creșterii șansei succesului în viață.Citește mai mult »Succesul de mai târziu începe acum! Ce trebuie să învețe copilul dumneavoastră…

Turn de sticlă sau junglă periculoasă? Cum să-l învăț să învingă

Revenim astăzi cu o problemă pe care am mai atins-o în trecut. Din discuțiile cu părinții ne-am dat seama că este vital să o reluăm. Dilema multor părinți pornește de la următoarea întrebare: să-l protejez sau să îl las să „dea cu capul de pragul de sus”? Care este rolul meu?

Cred că imaginea care se potrivește cel mai bine este cea a antrenorului unui sportiv. Sunteți dator să îi dați cât de multe sfaturi puteți, dar în timpul meciului/întrecerii sportive el este singur pe teren. Citește mai mult »Turn de sticlă sau junglă periculoasă? Cum să-l învăț să învingă

Știința întrebărilor: cum să îți pregătești copilul pentru un viitor imprevizibil

[fb_button]Un părinte responsabil este un părinte care-și face griji pentru copilul său. El știe că trebuie să-l pregătească pe micuț cât mai bine pentru a face față cu succes provocărilor de tot tipul pe care viitorul i le rezervă. În viața de zi cu zi am întâlnit părinți care aleg să-și rezolve această dilemă prin una sau alta dintre următoarele abordări: ori devin superprotectivi, încercând să înlăture ei toate piedicile care ar putea sta în evoluția copilului, ori consideră că micuțul va învăța cel mai bine prin propria experiență (și ca atare îl lasă să învețe „pe propria piele” cum să se descurce). Citește mai mult »Știința întrebărilor: cum să îți pregătești copilul pentru un viitor imprevizibil

Cum rezolvăm problema egoismului?

Copilul meu este foarte egoist. Nu doreste să ofere jucăriile lui altor copii (chiar dacă respectiva jucărie este veche și nu se mai joacă cu ea). Dacă alt copil se joacă cu jucăria lui plânge ori chiar devine violent.

Vă regăsiți în situația de mai sus? Dacă da, ce este de făcut? Știu că sunt și unii părinți care consideră că nu este nici o problemă dacă copilul lor nu împarte nimic cu nimeni. Este o lume dură, spun aceștia,Citește mai mult »Cum rezolvăm problema egoismului?