În această perioadă mulți părinți caută pentru copiii lor o școală bună, profesori buni, educație de calitate. Școlile și-au deschis porțile pentru ca părinții și micuții lor să-și îndrepte opțiunile spre clasa pregătitoare. Săli luminoase, mobilier curat, planșe pe pereți, resurse … toate acestea contează mai puțin. Important este cadrul didactic care o să-i insufle (sau nu!) copilului dragostea față de învățătură, o să-i ofere confortul afectiv și o să-i îndrume pașii în complicata aventură a cunoașterii și a devenirii de sine. Un profesor bun este cel care oferă toate acestea: așadar, la ce trebuie să se uite cu atenție un părinte?

• este entuziasmat de ceea ce face. Pentru un profesor bun activitatea la catedră reprezintă cea mai bună meserie, el își „încarcă bateriile” când intră în sala de clasă.
• își îmbunătățește permanent predarea (și nu se teme să-ți asume „riscuri” în sensul de a schimba tot ceea ce face pentru a se adapta la noile generații de studenți).
• centrează învățarea mai degrabă pe „cum să gândești” decât pe „ce să gândești”. (Dunn, 2011).
• încearcă să aducă în clasă, zilnic, motive de bucurie. Experiența pozitivă hrănește creierul spune O’Grady. Mai mult decât atăt, autorul accentuează că un profesor bun are o „răbdare infinită” cu elevii săi (O’Grady, 2015).
• are standarde ridicate (Furnham, 2014). Chiar dacă aceste standarde vin „la pachet” cu o mare înțelegere față de nevoile copiilor și cu o mare iubire de oameni. În fapt, educatorii de excelență au așteptări mari de la copii și le transmit acestora o stare motivantă. Uneori părinții consideră că profesorii autoritari (care folosesc standardele ridicate ca un instrument de control) sunt potriviți pentru „a scoate oameni” din copiii lor. Este o mare greșeală: profesorii de excelență au și așteptări mari și o credință nestrămutată în potențialul elevilor lor.

Iată o listă (care se poate completa și cu alte caracteristici), o listă care se poate afla în mâna părintelui când alege să-i încredințeze unui profesor viitorul copilului lui. Desigur că și reciproca este valabilă: și cadrul didactic se așteaptă ca părintele să fie într-un anumit fel și să regăsească în el un partener real în procesul complex de educare a copilului.

[ Articol citit de: 5813 persoane ]