De multe ori părinții ori profesorii pun această întrebare: de ce și când apelază copilul/elevul la minciună? Apoi caută vinovați pentru această stare de lucruri:… Citește mai mult »De ce copilul meu spune o minciună?
Sărbătorile se aproprie cu pași mari. Peste tot sunt lumini, brazi împodobiți, forfotă, magazine luate cu asalt! Moș Crăciun cu sacul lui plin este gata,… Citește mai mult »Ce îi spunem copilului despre Moș Crăciun?
Pentru că tot este vacanță iată un exercțiu de observare pe care îl puteți face cu copiii dumneavoastră. Trebuie să îi priviți cu atenție: au… Citește mai mult »Stima de sine și dezastrul din spatele ei
În cursurile de parenting pe care le desfășurăm de multe ori părinții ne adresează următoarea întrebare: „Oare unde am greșit?” Exasperați, stresați, cu un sentiment… Citește mai mult »Cărți de parenting – folosiți cu moderație…
Alegerile din SUA țin în acest moment prima pagină a ziarelor, deschid jurnalele de știri ale televiziunilor și fac – în general – audiențe record… Citește mai mult »Ce au în comun alegerile din America și educația copiilor?
Uneori în educația pe care părintele o dezvoltă în direcția copilului său apar momente în care lucrurile scapă de sub control. Uneori este vorba despre… Citește mai mult »Copilul răsfățat – unde greșește părintele…
Trăim într-o perioadă a transformărilor sociale. Știm asta, o vedem în jurul nostru și o simțim pe propria piele. Suntem mereu în fața unor noi… Citește mai mult »Educația modernă: despre „sclavia” părintelui
De multe ori, atât în calitate de părinte cât și în calitate de profesor, rolul nostru este cel de mentor în fața copilului/elevului. Acesta așteaptă… Citește mai mult »Părinte, profesor… mentor: când greșim?
De multe ori părinții doresc că fiul/fiica lor să aibă realizări deosebite în toate domeniile. Uneori este vorba despre grija pentru dezvoltarea copilului, alteori de… Citește mai mult »Copilul meu este cel mai bun!
În aceste zile când fenomenul migrației spre Europa deschide toate jurnalele de știri, opinia publică este împărțită. Sunt persoane care sunt de acord cu drama… Citește mai mult »El nu este ca mine! Riscurile discriminării
De multe ori cadrele didactice ori părinții doresc ca elevii/copiii să atingă anumite standarde: la nivel cognitiv, la nivel comportamental etc. Copiii 
primesc o mulțime de informații, ordine, indicații, dar toate acestea nu funcționează, nu este așa? Ce trebuie să facem pentru ca micuțul nostru să fie cel mai bun? Belding (2004) ne oferă patru „secrete” privind modul în care putem aplica standarde de performanţă, pentru ca acestea să funcţioneze:
1. Să ne asigurăm că copilul/elevul cunoaște și întețelge standardele de performanţă pe care le aşteptăm de la el De multe ori părintele/cadrul didactic consideră – în mod eronat – că standardele pe care el le fixează sunt „de la sine înţelese”, nu le asigură copiilor posibilitatea să le cunoască, să le înţeleagă şi – cu atât mai mult – să şi le asume.Citește mai mult »Standardele de performanță – cum le putem aplica
Tendințele recente din educație pun din ce în ce mai mult accent pe dezvoltarea la copil/elev a unui profil de inovator. Este important pentru că inovatorii sunt cei care împing societatea mai departe, care o transformă, cei care nu se lasă modelați de viitor, ci ei sunt cei care modelează viitorul. George Bernard Shaw spunea că progresul aparține oamenilor „nerezonabili”, celor care nu se adaptează lumii în care trăiesc. Dar are copilul meu un profil de inovator?
Să vedem ce spune literatura de specialitate. Everett Rogers ne prezintă un ciclu al inovării care cuprinde cinci etape; ele sunt importante pentru studiul nostru deoarece – în acest mod – putem defini şi gradul de absorbție şi permeabilitate a elevilor la nou şi – mai mult decât atât – putem înţelege nuanţele în interiorul unui grup şcolar. Acest lucru este o replică la o gândire simplistă care vedea clasa de elevi ca un bloc unitar, care are acelaşi grad de permeabilitate la schimbare. Ori lucrurile sunt departe de a sta aşa. Dimpotrivă, oamenii sunt diferiţi nu doar în ceea ce priveşte ritmul de învăţare (lucru asumat de pedagogie care vorbeşte despre ritmul propriu de învăţare al elevului) cât şi referitor la alte aspecte – în cazul nostru rezistenţa la nou. Nu toată lumea va îmbrăţişa imediat şi necondiţionat schimbările propuse de către cadru didactic:Citește mai mult »Inovator sau nu? Cum este copilul/elevul dumneavoastră?
În aceste zile în care generozitatea și deschiderea față de cel de lângă noi trebuie să fie cuvântul de
ordine ne oprim asupra unui subiect important: cum noi, părinți sau profesori avem de spus cel mai greu cuvânt în educația copiilor. Și nu este vorba doar de elementele evidente, ne referim în cele ce urmează la aspectele nebănuite, peste care trecem de multe ori cu vederea, dar care înseamnă enorm în dezvoltarea copiilor.Citește mai mult »Stima de sine: rolul părintelui/profesorului
De multe ori atunci când vorbim despre educație discuțiile se centrează pe cei doi poli importanți:
școala și familia. Fiecare dintre cei doi factori vorbesc despre puncte slabe și puncte tari ale sale și ale celuilalt: părinții spun că școala nu mai este ce era odinioară, că profesorii sunt mai slab pregătiți și mai demotivați. La rândul lor profesorii observă că părinții nu se implică suficient în educația copiilor lor, că lasă totul pe „umerii” școlii, că au pretenții, dar nu și responsabilități etc.
Recunoașteți mesajele de mai sus? Ele nu fac decât să tensioneze și mai mult o relație deja dezechilibrată, să aducă un plus de stres, dar să nu rezolve nimic. De altfel un element important pe care Alan Filley îl specifica drept o diferență dintre negocierea de tip pierdere-pierdere și negocierea de tip câștig-câștig era să nu apară o abordare „noi contra ei”, ci una de tip „noi contra problemă”. Profesorii și părinții sunt, de fapt, în tabăra educației copiilor. Dar sunt multe alte aspecte la care ar trebui să devină atenți și unii și ceilalți.Citește mai mult »Educația la televizor: ce văd copiii…
Vorbeam în articolul de săptămâna trecută despre o școală cu elevi fericiți și punctam un element important: curiozitatea. Astăzi o să adăugăm încă o treaptă… Citește mai mult »Umorul în educație
Prietenii satisfac diverse tipuri de nevoi la vârste diferite ale copiilor. A forma o relație de prietenie este o etapă importantă în cadrul dezvoltării personale.… Citește mai mult »Relațiile de prietenie la copii
Pentru mulți părinți perioada în care copilul devine adolescent (culminând cu celebra criză adolescentină) este una greu de gestionat, implicând mult stres și necesitând multă… Citește mai mult »Adolescența – o perioadă dificilă
De multe ori încercăm să dezvoltăm la copil elemente de încredere în sine, de potențare a succesului prin tehnici și exerciții adaptate. Nu contestăm rolul… Citește mai mult »Copilul este important pentru noi. El știe?
Cercetările arată din ce în ce mai des că profilul elevului de astăzi este altul decât cel de „ieri”. Părinții, 
profesorii și toți ceilalți adulți din jurul celor mici trebuie să știe cum se schimbă copiii, ce fel de cerințe impune societatea globală acestora, dar și ce fel de cerințe au copiii de la societate. Este o altă lume decât cea în care am crescut noi, adulții de astăzi. Guy Claxton face, o analiză comparativă între secolul XIX și secolul XXI și observă schimbări majore. O astfel de listă este utilă pentru fiecare profesor/părinte pentru a remarca diferența dintre cum vede el lumea și cum o vede copilul/elevul său: Citește mai mult »Copiii se schimbă. Părinții și profesorii ce fac?
De multe ori educatorii (părinți sau profesori) cedează mult prea ușor la rugămințile copilului / elevului. 
Copilul spune: „Mami te joci cu mine?” și deși mama este foarte obosită face ceea ce îi cere copilul. Elevul îi solicită profesorului: „putem să facem astăzi activitatea X?” (activitate care presupune mult efort și resurse materiale și psihologice din partea cadrului didactic). Iar profesorul spune și el (imediat și necondiționat): „Da!”.
Nu vreau să mă înțelegeți greșit: copiii/elevii merită toată atenția noastră și tot efortul de care suntem în stare pentru ca să-i facem fericiți și să contribuim maxim la dezvoltare lor. Dar toate acestea trebuie să aibă un preț: reciprocitatea. Citește mai mult »Educația copilului: nu vinde gratis ceva scump!
De multe ori bunicii reprezintă soluția cea mai bună pentru educarea copiilor dacă părintele este ocupat, 
îngrijorat și stresat. Dar asta nu înseamnă că nu există și costuri. Fiind la „mijloc” între părinții lor (bunicii) și copiii lor (nepoții), părinții se trezesc câteodată prinși într-o „capcană” care-i transformă în ceea ce literatura de specialitate (Roots, 1998) numește „generația sandwich”. Ce înseamnă acest lucru? Pur și simplu ei trebuie să ofere sprijin (de toate tipurile, de la nivelul sprijinului financiar la cel emoțional, spre exemplu) la două alte generații – una mai tânără (copiii) și una mai în vârstă (bunicii celor mici).Citește mai mult »Părintele sandwich – când bunicii devin copii
Uneori părinții (în special cei aflați la primul lor copil) se întreabă: ce trebuie să spun, ce trebuie să fac, 
cum trebuie să acționez pentru ca să fiu un părinte bun? Un prim îndemn pe care îl putem considera important este să dovediți sinceritate, să încercați să eliminați stresul și să vă comportați natural. Nu numai dumneavoastră învățați cum este „meseria” de părinte, ci și fiul/fiica învață cum este să fie copilul dumneavoastră. Vă dezvoltați împreună, vă sprijiniți în această descoperire de sine și a celuilalt. Și nu trebuie să uitați: stresul este calea cea mai sigură să ajungeți la situații problematice.
Dincolo de aceste elemente putem utiliza cu succes lista întocmită de Departamentul de educație – Statele Unite ale Americii. Citește mai mult »Sunt părinte: ce trebuie să spun și să fac?
Sărbătorile de iarnă aduc momente frumoase în fiecare familie. Orașul este plin de oameni care caută 
cadouri, copiii s-au bucurat de prezența lui Moș Nicolae și așteaptă apariția mult mai bogatului Moș Crăciun.
În aceste zile am auzit repusă în discuție o întrebare care împarte comunitatea de părinți în două: să-i spunem sau să nu îi spunem copilului adevărul despre Moș Crăciun? Este bine să afle că părinții i-au cumpărat cadourile sau să îi spunem în continuare că au fost aduse de „Moș”?Citește mai mult »Pro sau contra Moș Crăciun…
De multe ori părinții aleg să aibă o atitudine protectivă, deschisă, frumoasă cu copiii lor. Am pledat deseori 
pentru o relaționare caldă, pentru absența pedepsei în educarea micuților noștri. Totuși, dacă nu suntem atenți putem să alunecăm ușor în altă extremă și să ne trezim că avem un copil răsfățat. Ce trebuie să știm este că la răsfăț se ajunge treptat, pas cu pas, aproape că nu ne vom da seama și într-o zi o să fim puși în fața unei situații greu de gestionat. Citește mai mult »Copilul răsfățat: ce trebuie să știe un părinte…
De multe ori am văzut stresul din ochii părintelui când cel mic nu își face curat în cameră, în dulap etc. Ordinea este importantă, știm… Citește mai mult »Atunci când dezordinea este bună…
Știu că întrebarea din titlul articolului poate să pară fără sens: mulți părinți o să fie de acord din start cu ideea că o vacanță în natură o să îi facă mult mai bine copilului decât în situația în care cel mic „se relaxează” în fața televizorului ori computerului. Dar realitatea este mai puțin ofertantă decât simpla reflecție. Concediul părintelui se întinde – de obicei – pe o perioadă de timp mai mică decât vacanța copilului. Astfel că, întors la serviciu, părintele dispune de mai puține posibilități de a merge cu copilul în natură, departe de gălăgia orașului. Atunci ce este de făcut? Putem face eforturi suplimentare, dar merită?Citește mai mult »Vacanță în natură sau la … televizor?
Completăm astăzi lista mecanismelor de apărare care ar trebui cunoscute de către părinți în relația cu copiii 
lor. Dacă, de obicei, părinții sunt cei care ar trebui să îi ajute pe cei mici, uneori chiar noi, adulții, suntem cei care trebuie să ne cunoaștem mai bine:
1) Compensarea reprezintă „contracararea unei slăbiciuni reale sau imaginare prin accentuarea unor trăsături dezirabile ori manifestarea unor comportamente de excelenţă în alte domenii”Citește mai mult »Mecanismele de apărare (2) – părintele în acțiune!
Am vorbit pe parcursul a patru articole despre conflict. Conflictul aduce cu sine o tensiune inevitabilă. 
Uneori aceasta poate să fie o folosită drept sursă de energie pentru progres, pentru găsirea unei soluții mai bune care să ducă relația de cooperare la un nou nivel. Alteori ea se acumulează și – la fel cum rugina afectează, în timp, durabilitatea unui ansamblu metalic – produce dereglări profunde ale relației dintre parteneri (uneori ireversibile).
Cum reacționează oamenii la frustrare? Uneori trec dincolo de ea, o înving, o folosesc în avantajul lor. Alteori încearcă să o ocolească, să găsească o rezolvare ușoară pentru situații dificile, să aibă iluzia că totul este încă Ok (deși nu mai este așa!). Astfel, ei aleg să facă apel la anumite mecanisme de apărareCitește mai mult »Mecanismele de apărare (1) – cum trebuie să acționeze părintele?
Dacă în articolul de săptămâna trecută am discutat despre părintele furios și despre modalitățile în care
acesta alege să-și exprime furia, de data asta ne vom focaliza pe reacțiile pozitive. De la început trebuie să reafirmăm că exprimarea în sine a furiei nu este negativă, însă modul în care alegem să o facem poate să fie. De ce exprimarea furiei nu este un lucru rău? Pentru că prin furie îi oferim copilului un feedback la comportamentul lui și dacă încercăm să ne stăpânim prea mult timp, s-ar putea să acționăm ca un cazan care fierbe și nu are o supapă prin care să se elibereze presiunea acumulată: tensiunea va produce – la un moment dat – o explozie devastatoare.Citește mai mult »Părintele furios – cum să-mi exprim nemulțumirea în mod pozitiv (2)
Mulți părinți spun adesea că meseria de tată/mamă este o meserie grea cu multă tensiune și stres acumulate. 
Pe lângă acest serviciu full time, părinții au desigur și propriul serviciu (de la care își primesc salariul) și alte activități, toate intersectându-se și construind câteodată o presiune enormă asupra lor. Iată de ce, de multe ori nervozitatea este greu de echilibrat și de gestionat, astfel că situații regretabile pot să se întâmple. Ce poate să facă un părinte eficient Citește mai mult »Părintele furios – cum să exprim nemulțumirea în mod pozitiv (1)
Mulți părinți se confruntă (în mod tradițional în perioada adolescenței) cu comportamente negative ale copiilor, uneori ajungând de nivel antisocial. Mai mult chiar, cercetările arată… Citește mai mult »Relația părinte-copil: factori de risc
Vacanța este o perioadă de relaxare, de reîncărcare a bateriilor; totuși nu trebuie să uitați că micuții noștri continuă să învețe. Dezvoltarea lor nu intră vacanță! Mai mult decât atât, dacă nu avem grijă de modul în care copiii își petrec timpul liber ei se pot plictisi și încerca să-și condimenteze viața (făcând tot felul de probleme care o să ne diminueze plăcerea și relaxarea). Așadar, ce pot face părinții?Citește mai mult »Ce să facem cu copilul în vacanță
Problema tratată astăzi a pornit de la o situație relatată de către un părinte. Mai precis, acesta îmi vorbea despre dificultatea de a armoniza modul în care vede el educația copilului său și cum o vede mama sa (bunica micuțului). Datorită faptului că bunica stătea un timp destul de mare cu copilul, părinții se aflau de multe ori în situația de a „repara” seara – când veneau de la serviciu – cele întâmplate peste zi.
Ce puteau face părinții pentru a asigura echilibrul și continuitatea în dezvoltarea fiului lor?Citește mai mult »Relația copil-părinți-bunici, un triunghi periculos?
Când este mic, copilul își dorește orice vede. Se află într-un stadiu de satisfacere a nevoilor și pentru el este important să își împlinească trebuințe fundamentale: curiozitatea, posesia, controlul (atât pentru propria persoană cât și a celorlalți). Pentru mulți dintre părinți este dificil să-și învețe copilul să chibzuiască, să aibă răbdare, să nu cedeze dorinței de a-și lua tot ce își dorește. Citește mai mult »Cum îl învăț valoarea banilor
Începând de astăzi inaugurăm o rubrică alocată zilei de luni: Părinții întreabă. De cele mai multe ori, indiferent de ocazia cu care ne întâlnim cu părinții, aceștia au o reacție tipică. Îmi aduc aminte că la un moment dat susțineam o sesiune de training pentru un grup de manageri Citește mai mult »Părinții întreabă: ce fac dacă pune mereu întrebări?