Tehnici de motivare

Motivația pentru școală este unul dintre factorii cei mai importanți în procesul de învățământ. Degeaba ne străduim să-i învățăm pe copii conținuturi diverse, degeaba le… Citește mai mult »Motivația pentru școală – cine mai crede în ea?

Efectul fraierului (sucker effect) apare în grupuri ca urmare a unui alt fenomen interesant: lenea socială. În grupurile în care contribuția fiecărui membru nu este… Citește mai mult »Efectul fraierului și România de astăzi

De multe ori experiența școlară (și efortul familial) se lovesc de o barieră în motivație: copilul pare că nu înțelege ceea ce este bine pentru… Citește mai mult »Ce vreau eu este corect? Reguli în motivație

Educația le spune copiilor că perseverența este un ingredient cheie în obținerea succesului, dar uneori în societatea actuala putem observa şi persoane care obţin reuşite… Citește mai mult »Copilul depășește eşecurile. Exerciții de vacanță

În ultimii ani motivația extrinsecă a fost privită din perspective contradictorii: uneori folosită de părinți și cadre didactice ca unicul mod de a „controla” copiii, alteori s-a considerat că nu ajută la nimic, că elevul trebuie să ajungă să învețe „de plăcere”.

Probabil că ambele perspective sunt corecte dacă privim dintr-un unghi potrivit. Nu este potrivit ca părintele să condiționeze învățarea de un motivator extrinsec (îți cumpăr X lucru dacă o să primești 10 la școală!). De altfel, cercetările au demonstrat ineficiența unei astfel de perspective în mai multe domenii (nu doar cel educațional).

De multe ori, recompensele externe obţinute de către individ adesea slăbesc interesele personale, bucuria şi satisfacţia încercate de aceştia, din moment ce persoana face un lucru pentru alte motive decât lucrul în sine (Huffman, Vernoy, Williams şi Vernoy).Citește mai mult »Motivarea eficientă: cu o bomboană sau cu un cuvânt?

Frica este un element des folosit în învățământ (atât în școală cât și de părinți acasă). De multe ori nu vorbim de elemente problematice, dar spectrul unor consecințe negative pentru un comportament nepotrivit este uzual în practica educațională. De pildă, în școală i se spune elevului: „dacă nu înveți acum o să ai probleme mai târziu!” , iar acasă părintele accentuează: „dacă nu faci acest lucru o să te pedepsesc!”. Este oare eficientă motivarea prin frică? O astfel de perspectivă este adânc înrădăcinată în memoria noastră colectivă, poporul român chiar exprimă acest lucru foarte clar: „frica păzește pepenii!”. Putem utiliza teama ca motivator, dar cum facem acest lucru concret? Unde apare riscul și care este acest risc?

Să vedem ce spune literatura de specialitate. Citește mai mult »Secretele motivării: frica sau entuziasmul?

De mult timp doream să abordez o problemă sensibilă: o situație care începe în ciclul primar și uneori crește în același timp cu copilul. Mulți părinți… Citește mai mult »Stimulare până la epuizare? Arta motivării fără stres

De multe ori am discutat despre deficiențele școlii românești. Am vorbit și despre meritele ei. Am încercat să scoatem în evidență ce trebuie făcut și ce nu trebuie făcut. Dincolo de toate un lucru este clar: școala trebuie să își regăsească locul în lumea copiilor noștri, școala trebuie să fie un loc în care elevii să fie fericiți!

Această perspectivă nu este deloc exagerată. Dacă școala se îndepărtează de lumea în care trăiesc copiii de astăzi și se situează într-un turn de fildeș – izolată, rece, inflexibilă – misiunea ei principală poate să fie compromisă.

Care sunt mecanismele intime care trebuie repornite (sau doar „unse”) ca lucrurile să meargă în direcția dorită? Cel despre care vorbim astăzi este vechi, dar de multe ori uitat de teoria și practica de astăzi. Este vorba despre stimularea curiozității. Mult prea puțin (oricum, mai puțin decât au nevoie elevii de astăzi) manualele reușesc să mai stimuleze curiozitatea copiilor. Să nu uităm că vorbim despre copii „conectați” la informație – pe care Mark Prensky îi numește „nativi digital”. Și totuși, curiozitatea poate să stea la baza reconcilierii școlii cu generațiile care vin din urmă.

Înainte de a merge mai departe să ne punem pe noi, adulții, în discuție. Ce credeți că o să faceți dacă: (1) pe o masă se află o cutie – o să doriți să știți ce este în ea?; (2) auziți un sunet necunoscut – o să explorați mediul înconjurător pentru a afla ce îl produce?Citește mai mult »O școală cu elevi fericiți: curiozitatea

Zilele trecute am auzit o mamă cum îi spunea copilului într-un magazin: „dacă ești cuminte și înveți bine la școală o să îți iau jucăria pe care o vrei!”. Scena avea loc în fața raftului cu jucării și acesta era răspunsul părintelui la insistența copilului referitor la o jucărie pe care cel mic și-o dorea foarte mult.

De multe ori părinții folosesc recompensa pentru a dezvolta comportamentele pe care le așteaptă de la micuții lor. La rândul ei școala are o veche tradiție în acest sens, notele fiind un bun „instrument” în mâna cadrului didactic. Nu de puține ori am afirmat că elevul ajunge să învețe pentru notă și nu pentru frumusețea materiei și plăcerea actului de cunoaștere (ceea ce este o motivație tranzitorie, când „fuga după note” nu mai este necesară dispare și o bună parte din dorința de a învăța). Alte studii au pus în evidență faptul că dacă motivăm extrinsec putem să diminuăm forța motivației intrinseci, plăcerea de a învăța în cazul școlii. Totuși, motivarea extrinsecă este cea mai ușor de aplicat de către un educator. Este ea întotdeauna un factor negativ ori inconsistent?Citește mai mult »Cum (ne) motivăm copiii