Epuizarea profesorului

Am vorbit în alte articole despre profesori care aduc lumină în sala de clasă, am vorbit despre elevi și despre părinți, despre rolul bunicilor etc. Însă toată această delicată, dar minunată relație se pate prăbuși foarte simplu dacă unul (sau mai mulți) dintre participanți ajung la senzația de epuizare (eng. burnout). Epuizarea poate să afecteze atât pe educator cât și pe educat, dar impactul cel mai puternic îl are atunci când îl afectează pe profesor (pentru că el este cel care își pune amprenta pe generații și generații de elevi).

Epuizarea se observă simplu (Carter, 2013):

a). Aspecte emoționale și fizice (spre exemplu pierderea poftei de mâncare, furie, depresie, scăderea imunității – ceea ce duce la îmbolnăviri mai dese, reacții fizice – palpitații, dureri de burtă, dificultăți de respirație, pierderea concentrării, insomnie și oboseală cronică);

b). Cinism și dezangajare (izolare față de cei din jur, pesimism, pierderea bucuriei față de ceea ce faci);

c). Sentimentul ineficienței și a faptului că nu mai ai realizări/împlinire (apatie și neajutorare, iritabilitate în creștere, performanță în scădere).

Să privim un pic prin prisma unui profesor care ajunge într-o astfel de situație: se enervează din orice, obosit permanent, pesimist și fără chef. Nimeni nu își dorește un astfel de profil al dascălului pentru copilul său, nu este așa? Totuși, este vorba despre un cadru didactic care, poate, până nu demult era vesel, încrezător în elevii săi, dedicat și care „împrăștia” fericire în jurul său.

Iată de ce este util să vedem care sunt cele mai frecvente cauze ale epuizării: (Davis-Laack, 2013):

• Prea multă muncă;
• Recompense insuficiente;
• Conflict al valorilor (între ceea ce crede profesorul și ceea ce se întâmplă efectiv la școală);
• Pierderea controlului (senzația că este prea multă indisciplină în clasă).

Sună cunoscut? Pentru a avea o imagine și mai clară vă propunem să analizați câteva întrebări Hohlbaum (2012); dacă răspunsurile sunt pozitive înseamnă că vă îndeptați cu pași repezi spre epuizare:

• Ai impresia că ai probleme imediat ce ai ajuns la serviciu?
• Simți că ai din ce în ce mai puțină răbdare și te enervezi foarte ușor?
• Te simți „secat” de energie?
• Primești mai puțină satisfacție decât în trecut din activitatea la catedră?
• Te simți dezamăgit de profesia pe care o practici?

„Meseria” de profesor este una dificilă dacă pui suflet în ceea ce faci. Iată de ce multe cadre didactice au probleme încă din primii ani de carieră (lucru care este vizibil și la noi în țară, dar este prezent și la nivel mondial). Seidel (apud Rankin, 2016) observa că 15% din profesorii din America părăsesc profesia în fiecare an, iar Ingersoll, Merrill și Stuckey (apud Rankin, 2016) remarcau, la rândul lor că între 40-50% din profesori părăsesc școlile în primii 5 ani de la intrarea în profesie. Cei care rămân la catedră pot să ajungă „victime” ale epuizării. Este încă un motiv pentru a regândi rolul și locul cadrului didactic în societate pentru a le da o susținere activă acelor cadre didactice motivate și talentate (profesorii cu vocație).