Sari la conținut

Secretele empatiei

Empatia: erori pe care nu vrei să le faci!

Uneori părintele/profesorul crede că empatia pierduta 2reacționează empatic la problemele copilului (dar, în fond, de multe ori ajunge chiar la rezultatul contrar). Iată patru astfel de reacții nepotrivite (pornind de la lista pe care au realizat-o Connor și Killian în 2012):

Compararea cu propria experiență: „Am trecut și eu prin asta, stai să îți povestesc…” Este o eroare pe care o face deseori un adult (fie el părinte sau profesor) atunci când încearcă să fie empatic față de un copil. Reacția nu doar că este ineficientă, dar câteodată vă pune într-o poziție de superioritate care poate să fie dăunătoare în relația de comunicare. Mai simplu spus, nu o să îl ajute cu nimic pe copil, dar mai mult decât atât, o să mărească prăpastia între dumneavoastră, adultul, care a trecut prin asta și el copilul – care nu a avut experiența în cauză!Citește mai mult »Empatia: erori pe care nu vrei să le faci!

Empatia pierdută: părintele crede că este empatic, dar nu este

Sunt multe situații în care nu reușim să fim empatici față de copiii/elevii noștri. Ne dăm seama de acest lucru, parinte empaticdar diferite situații externe (problemele de la serviciu, probleme personale etc.) ne fac să acționăm într-un mod care nu aduce nimic bun în relația dintre copil și noi. Dar sunt și situații în care părintele crede că este empatic… dar nu este! Connor și Killian (2012) ne pun la dispoziție mai multe tipuri de astfel de reacții care se dovedesc complet neempatice la adresa unei probleme/îngrijorări pe care un elev o traversează. Ele se pot constitui într-o listă și este bine să vedem dacă – observând relația noastră de zi cu zi cu copilul – facem astfel de greșeli sau nu. Mai simplu spus: sunteți un părinte empatic? Merită să verificați!Citește mai mult »Empatia pierdută: părintele crede că este empatic, dar nu este

Empatia – când părintele încalță „papucii” copilului

Unul dintre aspectele cele mai importante pentru dezvoltarea celui mic este empatia. Cred că vă este Empatiacunoscută următoarea situație: tocmai v-ați întors de la serviciu după o zi obositoare și stresantă și tot ce vă doriți este să ajungeți acasă și să vă odihniți. Dar în momentul în care intrați pe ușă sunteți solicitat de către copilul dumneavoastră pentru a participa la un joc. Evident că micuțul nu este în vreun fel vinovat de oboseala dumneavoastră, dar ce bine este dacă cel mic vă înțelege și vă lasă câteva clipe de liniște și de relaxare (pentru a vă „umple bateriile”).Citește mai mult »Empatia – când părintele încalță „papucii” copilului

Timpul feedback-ului: îl cerți sau îl lauzi (II)

În articolul precedent am discutat despre cât de importantă este lauda în dezvoltarea relației dintre părinte și Feedback 2copil. Sunt studii care au demonstrat că persoanele lăudate au simțit nevoia să se apropie (fizic) mai mult de cel care îi lăuda. Desigur că o laudă aplicată greșit poate să conducă la efecte nedorite: cel mai important dintre acestea este supraaprecierea, copilul tinde să aibă despre sine o imagine mai bună decât realitatea. Însă lucrurile stau mult mai rău când vorbim despre critică. Citește mai mult »Timpul feedback-ului: îl cerți sau îl lauzi (II)

Timpul feedback-ului: îl cerți sau îl lauzi (I)?

Educarea copilului este o activitate complexa care dă rareori rezultate imediat ce se produce; de cele mai Feedback 1multe ori roadele efortului depus de un părinte se văd mult mai târziu, atunci când greșelile făcute în trecut se repară greu și cu costuri ridicate. Iată de ce trebuie să ne dăm seama de un adevăr destul de greu de acceptat: fiecare dintre cuvintele noastre contează, fiecare reacție pe care o avem la comportamentul celui mic este contorizată și schimbă puțin câte puțin viitorul relației noastre cu el și a relației lui cu ceilalți și cu sine. Citește mai mult »Timpul feedback-ului: îl cerți sau îl lauzi (I)?