Harta dezvoltării copilului (1)

Harta dezvoltării copilului, Părinții întreabă

De multe ori pe părinți îi macină anumite întrebări privind dezvoltarea propriului copil:  Oare fac bine ceea copilul răsfățatce fac? Ar trebui să fac mai mult? Ce aș putea să mai fac?

Într-adevăr, atunci când lucrăm cu copiii avem de-a face cu o situație paradoxală: oricât de mult s-ar strădui părintele se pare că niciodată nu este destul! Adesea toate aceste eforturi merg într-o singură direcție și (din necunoaștere sau din neîncredere) se diminuează (ori chiar se anulează) perspective de dezvoltare importante pentru copil. O astfel de stare de lucruri a fost observată de către Howard Gardner, profesor la Universitatea Harvard atunci când a pus în evidență celebra sa teorie a inteligențelor multiple. Mai precis, Gardner a spus că inteligența nu este una singură, ci poate fi regăsită sub diferite aspecte (pe care școala tradițională nu le evidențiază suficient): inteligență lingvistică ;inteligența logico-matematică ;  inteligența spațială ; inteligența corporal – kinestezică; inteligența muzicală; inteligența interpersonală; inteligența intrapersonală și  inteligența naturalistă .

Din această înșiruire să ne concentrăm pe prioritățile școlii tradiționale (și implicit insuflată părinților de către profesori): inteligență lingvistică (constă în abilitatea de a gândi în cuvinte și de a utiliza limbajul pentru a exprima și aprecia înțelesuri complexe) și inteligența logico-matematică (face posibilă calcularea, cuantificarea, luarea în considerare a propozițiilor și ipotezelor matematice complexe). Într-adevăr, acestea două sunt nu doar bine atinse, ci chiar supraevaluate în dezvoltarea micuților. Într-un con de umbră rămân multe dintre celelalte, în special  inteligența interpersonală (capacitatea de a-i înțelege pe ceilalți și de a interacționa la un nivel eficient cu ei) și – de ce nu –  inteligența intrapersonală (abilitatea de a se construi și de a percepe propria persoană, precum și de a utiliza asemenea cunoștințe în planificarea și ghidarea vieții proprii). Gândiți-vă numai la atenția insuficientă pe care o acordăm inteligenței interpersonale în comparație cu inteligența lingvistică și logico-matematică. Vrem ca micuții noștri să aibă un profil de geniu, însă dacă nu-i înzestrăm și cu forța a-și vinde propriile idei, de a convinge, de a colabora cu ceilalți, societatea mai degrabă îi va marginaliza. Mai mult decât atât, riscăm să dezvoltăm niște inadaptați social, persoane dependente de părinți până la adânci bătrâneți, care nu știu (uneori nici nu au învățat să vrea) să se descurce singure, să-și controleze propria viață și să-și construiască fericirea.

Teoria lui Gardner era un prim aspect care să ne ofere cheia pentru o a doua perspectivă, mai puțin celebră (dar mai ușor de aplicat de către un părinte, singur, fără sprijinul și consultanța unui specialist). Guy Missoum, expert în resurse umane sintetizează o listă de obiective care ar trebui să fie o oglindă pentru fiecare dintre noi. De altfel, acest autor chiar lucrează cu adulții, însă multe dintre elementele din această listă sunt la fel de importante (dacă nu chiar mai importante) în lucrul cu copiii. Să facem o scurtă analiză (Missoum, 2003, p.99) în care alegem și adaptăm lista pentru a se potrivi în educația micuților noștri:

– Ameliorarea capacităților de atenție și concentrare

– Optimizarea capacităților de memorare

– Optimizarea gestionării emoțiilor și a stresului

– Controlarea oboselii și gestionarea durerii

– Calmarea, revigorarea

– Ameliorarea comunicării cu ceilalți

– Optimizarea atitudinii de lider

– Întărirea motivației și stimularea ambiției

– Dezvoltarea încrederii în sine și a respectului de sine

– Dezvoltarea modului de a învăța

– Dezvoltarea creativității

Haideți să aruncăm (pentru moment) doar o scurtă privire: am văzut părinți pentru care optimizarea capacităților de memorare este esențială. Repetă cu propriul copil – de nenumărate ori – poezia pentru serbare. În final, poezia este învățată la cote maxime. Totuși, în ziua serbării copilul se pierde și nu poate să mai spună un singur vers. Nu a funcționat memoria? Răspunsul este cu totul altul: concentrați pe dezvoltarea memoriei părinții în cauză au uitat să mai acorde atenție și unui alt factor: optimizarea gestionării emoțiilor și a stresului.

Iată de ce, toți factorii din listă trebuie priviți împreună și nu izolați și trebuie dezvoltați în același timp. În articolul de data viitoare vom identifica pentru fiecare dintre ei o strategie concretă pe care părintele o poate utiliza. Așteptăm și feedback-ul dumneavoastră, să ne spuneți cum ați atins practic un element sau altul din lista de mai sus.

[ Articol citit de: 37 persoane ]

Ion-Ovidiu Pânișoară
Profesor universitar dr., conducător de doctorat în Științele educației, Director al Departamentului de Formare a Profesorilor, Universitatea din București. A publicat 16 cărți (autor, co-autor sau coordonator) - Comunicarea eficientă (patru ediții, Polirom) a primit în 2010 premiul Academiei Române.

Lasă un răspuns