Efectul fraierului (sucker effect) apare în grupuri ca urmare a unui alt fenomen interesant: lenea socială. În grupurile în care contribuția fiecărui membru nu este înregistrată, unii oameni aleg să nu se implice pentru că „oricum sunt alții care să muncească”. Astfel, în timp, în grupurile respective se ajunge la situația neplăcută în care doar câțiva lucrează (deși recompensa se împarte, în mod egal, la toți), restul doar „fac act de prezență”.

Cam aceasta este lenea socială. Dar ce se întâmplă cu persoanele care muncesc pentru întregul grup? Ei bine, la un moment dat se simt și ei păcăliți și – deși vor continua să fie singurii care lucrează – vor începe și ei să mai „tragă chiulul” sau să se implice mai puțin în activitate. „Ce eu sunt mai fraier?” parcă și-ar spune aceștia. Încet, încet, în grupul respectiv ajung să lucreze foarte puțini oameni (restul stau!), dar și cei care încă mai muncesc nu o mai fac la întregul lor potențial. Aceasta este calea sigură spre rezultate dezastruoase: deși – la o primă vedere – grupul are un potențial bun (mulți oameni valoroși), în fapt rezultatele sunt din ce în ce mai slabe.

Iată un fenomen de psihologie socială care este prezent în tot mai multe situații la nivelul societății noastre în ansambul ei. Avem și expresii pentru a descrie asta: „cine este harnic și muncește are tot ce vrea, cine stă și lenevește are tot așa!”.

Astfel de perspective  încep să ne definească ca popor. În fapt, este preamărită nemunca și este valorizată neimplicarea. Este un mesaj pe care putem (și vrem) să-l transmitem generațiilor viitoare?

O societate sănătoasă este una în care lenea socială este diminuată pe cât este posibil! Și – așa cum am văzut mai devreme – nu doar că unii oameni „trăiesc pe spinarea celorlalți” atunci când lenea socială este la nivelul întregii societăți, dar și „fraierii” care continuă să muncească vor ajunge, la un moment dat, mai puțin implicați și eficienți. Recunoașteți România de astăzi?

Peste câteva zile o să intrăm în 2018. Poate că este timpul să renunțăm la „efectul fraierului” și să mergem pe un alt drum: și putem să o facem prin copiii noștri!

[ Articol citit de: 1963 persoane ]

De Ion-Ovidiu Pânișoară

Profesor universitar dr., conducător de doctorat în Științele educației, Director al Departamentului de Formare a Profesorilor, Universitatea din București. A publicat 31 cărți (autor, co-autor sau coordonator) - Comunicarea eficientă (patru ediții, Polirom) a primit în 2010 premiul Academiei Române și două jocuri educaționale. Coordonează la Editura Polirom colecțiile Profesorul de succes și Carieră. Succes. Performanță.