Ce îi spunem copilului despre Moș Crăciun?

Sărbătorile se aproprie cu pași mari. Peste tot sunt lumini, brazi împodobiți, forfotă, magazine luate cu asalt! Moș Crăciun cu sacul lui plin este gata, gata să ajungă și în casele noastre! Copiii îl așteaptă, adulții se bucură, programul televiziunilor aduce multe filme pline de miracole, orașul pare că a intrat cu totul într-o perioadă a veseliei și magiei. În tot acest context ce este bine (și ce nu este bine) să îi spunem copilului despre Moș Crăciun?

Să începem cu … începutul. Cercetările arată (Rich, 2017) că atunci când află că Moș Crăciun nu este real copiii au – în general – reacții pozitive. În fapt – spune Rich – „părinții sunt cei care sunt triști atunci când mitul lui Moș Crăciun se termină pentru copiii lor”. Iată o primă perspectivă: să facem diferența dintre ceea ce vrem noi (ca adulți) și ceea ce vor copiii noștri. Unii psihologi spun că – de multe ori – încercăm să ne retrăim copilăria prin ochii copiilor noștri. Nu cumva facem o astfel de greșeală și când insistăm ca ei să creadă în continuare în Moș Crăciun?

Pe de altă parte, alți cercetători au observat că „gândirea magică poate să fie văzută drept o sursă suplimentară de dezvoltare a imaginației și a gândirii critice la copii … în acest mod creștem capacitatea copiilor de a vedea lumea și de a acționa din multiple perspective” (Newman, 2013).

Deci cum este mai bine? Să îi spunem copilului că nu există Moș Crăciun sau să îi întreținem bucuria pentru lumea lui magică?

Este evident că avem răspunsuri diferite și nuanțe în funcție de fiecare copil în parte. Rich (2017) observă că întrebările pe care copiii le pun îi pot ajuta să înțeleagă singuri situația atunci când ajung la vârsta potrivită pentru acest lucru. Autorul ne dă câteva exemple de întrebări care îi fac pe copii să priceapă adevărul la un moment dat:

• Cum este posibil ca Moș Crăciun să ajungă în toate casele într-o singură noapte?
• Cum poate să intre pe coș? (și, putem adăuga noi, ce face în zona urbană unde oamenii stau și la bloc)?
• Cum poate să știe că un copil a fost rău sau bun?

Lazarus (2012) spune că problema principală este una de încredere. De multe ori părinții ajung să facă adevărate „conspirații” încercând să mențină acest mit în mintea copilului deși acesta este la vârsta la care a început să intuiască adevărul. Dacă realizați că micuțul dumneavoastră deja are îndoieli serioase cu privire la existența lui Moș Crăciun poate că este timpul să îl lăsați să descopere singur realitatea. Newman (2013) observă și el că „fiecare copil este diferit” și prin urmare nu există un moment potrivit pentru asta, iar Goldstein (2016) afirmă și el că „de obicei când copiii încep să aibă îndoieli privind calitățile supranaturale ale unui personaj vor începe să aibă dubii privind toate personajele supranaturale”. Dacă Iepurașul de Paște nu mai este credibil, atunci și Moș Crăciun devine sursă de îndoieli.

Trecând însă peste problema adevărului și încrederii în relația copil-părinte, magia Crăciunului trebuie și poate să existe și după ce mitul a fost înlăturat. Este un timp al bunătății, al generozității și al bucuriei. Să îi învățăm, așadar, pe copii bunătatea, generozitatea și bucuria și să facem acest lucru într-un timp al familiei și al devenirii.