De multe ori pe site am prezentat diverse strategii de dezvoltare pentru copiii de succes. Ce trebuie să facă un părinte/ce nu trebuie să facă un părinte în situația în care copilul său se manifestă nepotrivit. Astăzi o să abordăm problema un pic diferit și o să vă cer ca înainte de a „rezolva” problema lui să vă uitați la dumneavoastră. Ce faceți bine, ce faceți mai puțin bine (ca să nu spun rău!), ce știți, ce nu știți și ce model sunteți pentru copil? Este un exercițiu dificil, știu, dar poate ne pot ajuta întrebările la care ne propune Sargent (2011) să reflectăm:
- ce comportament pe care îl vedeți la copil – pozitiv sau negativ – credeți că provine direct de la dumneavostră?
- la ce vă pricepeți și ce anume credeți că este ușor? ( Sargent dă un exemplu amuzant la o primă vedere: și-a întrebat fiica în vârstă de patru ani la ce se pricepe cel mai bine. Aceasta a dat un răspuns dezarmant pe care îl putem completa cu experiența multor părinți: „ Mami/tati cel mai bine te pricepi: să mă cerți/să acționezi cu nervozitate/să țipi/să mă ignori etc.”)
- la ce vă pricepeți mai puțin și credeți că nu este tocmai ușor?
- ce calități pe care le aveți sperați să le aibă și copiii dumneavoastră?
- care dintre trăsăturile pe care le aveți nu ați dori să le aibă și copiii dumneavoastră?
Toate aceste întrebări sunt utile și părinții trebuie să se gândească la ele din când în când. Astăzi însă vreau să vă atrag atenția asupra întrebării de la final: ce trăsături pe care aveți NU VREȚI să le aibă și copilul/copiii dumneavoastră? Aveți curajul să oferiți un răspuns la această întrebare sau o lăsați necompletată? Ce faceți efectiv pentru ca fiul sau fiica dumneavoastră să nu învețe ceva de care nu sunteți foarte mândru? Copilul învață cel mai bine prin imitarea modelului parental. Dacă dumneavoastră țipați o să țipe și el. Dacă dumneavoastră sunteți în permanență trist/deprimat așa o să fie și el. Dacă dumneavoastră sunteți puternic așa o să învețe să fie și el! Deci, ce alegeți?