Educație – reformă, educația de formă…

Copil de succes - bune practici

În curând o să punem punct și anului 2016. Timid bate la ușă anul 2017 și – ca de obicei – ne punem multe speranțe pentru viitor. Nu putem însă să uităm trecutul pentru că – la fel ca peste tot în viață – ca să visezi la roade bogate trebuie să te uiți unde îți sunt rădăcinile. Astfel starea sistemului, educația, arată multe lucruri care rămân, an după an, în orizontul lui „mai trebuie făcut”.

Iată ce notez eu în agenda lui 2017:

  • mai multă atenție pentru profesorul de la catedră. Știu că dosarul plin de diplome poate să fie tentant și fascinant, dar doar ceea ce face dascălul la clasă este ceea ce rămâne. Simte profesorul acest lucru? Încurajăm oare creativitatea lui cu elevii, autoperfecționarea în metodele de predare, blândețea de care dă dovadă, răbdarea, tactul pedagogic? Cine le măsoară și cine i le recunoaște?  Dacă „grosimea” dosarului contează mai mult decât activitatea de zi cu zi la catedră vom pierde încet, încet o tradiție a profesorului de excepție. Vreau să reinventăm școala pornind de la profesor, de la om, să reconstruim omul înainte de toate. Avem mulți dascăli dăruiți care fac lucruri minunate – trebuie să-i scoatem în față, trebuie să-i punem purtători de drapel pentru această schimbare. Din păcate, în ultimii ani am dat dovadă de un talent fantastic să ducem în derizoriu orice, să găsim soluții de rezervă, să inventăm scurtături. Este timpul să învățăm și alt drum. Am dus în derizoriu studiile de licență, studiile de masterat, studiile doctorale. Am aruncat cu praf peste munca majorității studenților corecți care învață pentru viitor și nu pentru notă. Am amestecat totul – lucărări valoroase și lucrări mediocre, munca asiduă a unor oameni și plagiate răsunătoare etc. Este timpul să ne revenim. Este timpul să apreciem, din nou, munca corectă – singura care aduce onoare și care oferă satisfacții adevărate.
  • mai multă atenție pentru elevul care vine la școală. Școala este frumoasă – profesorii trebuie să aibă zâmbetul pe buze, elevii să vină fericiți la școală. Trebuie să ne intereseze părerea lor, să îi respectăm dacă dorim să ne respecte. Este o altă generație – cea pe care o avem astăzi în bănci – generația digitală. Trebuie să învățăm că diferit nu înseamnă mai rău. Trebuie să învățăm să ne adaptăm la ei și să-i învățăm pe ei să se adapteze la noi.
  • mai multă atenție față de părinții elevilor. Școala nu se află într-un „turn de fildeș” de unde privește de sus societatea. Școala face parte din societate și relația școlii cu părinții este baza pe care se construiește educația copiilor. Uneori părinții greșesc, alteori greșește școala… Există și cazul în care fiecare parte are doar o parte din adevăr și nu vede că întregul se poate construi doar prin combinarea părților. M-am săturat să văd dispute între profesori și părinți – dispute care dezarmează actul de educație. Trebuie să învățăm să facem lucrurile altfel și să găsim soluții. Din păcate am început să uităm că există soluții (și asta la nivel de țară), să uităm că dialogul este cel care rezolvă lucrurile și că adevărul meu nu înseamnă nimic dacă adevărul tău este în altă parte.

Desigur că elementele de politică educațională, de reformă a sistemului ș. a. m. d. nu o să includă astfel de schimbări în documentele oficiale. Sunt aspecte care țin de firescul lucrurilor, aspecte de care fiecare dintre noi suntem responsabili. Peste câteva zile începe un nou an. Credeți că atunci când vom ciocni un pahar de șampanie la cumpăna dintre ani putem să ne promitem (fiecare în gând) și un pic din cele de mai sus?

[ Articol citit de: 586 persoane ]

Ion-Ovidiu Pânișoară
Profesor universitar dr., conducător de doctorat în Științele educației, Director al Departamentului de Formare a Profesorilor, Universitatea din București. A publicat 16 cărți (autor, co-autor sau coordonator) - Comunicarea eficientă (patru ediții, Polirom) a primit în 2010 premiul Academiei Române.

2 comments

  • Felicitari domnule professor!
    Am citit si recitit articolul d-voastra de mai multe ori si m-am gandit ca ar putea fi postat ,spre reflectie,in mapa fiecarui profesor,indiferent de specialitate sau functie didactica.Este momentul restartarii sistemului prin: actualizarea formarii initiale si accesul filtat in sistem,motivarea cadrelor didactice pentru stabilitate in sistem prin salarii demne de importanta sociala a profesiei,redobandirea increderii beneficiarilor directi si indirecti in activitatea noastra,eliminarea „cursei ” nebune dupa diplome si atestate pentru greutatea portofoliului si revenirea la normalitatea actului didactic cu rezultate vizibile in ceea ce stiu elevii sa faca dupa un ciclu de invatamant.Sta in puterea si vointa noastra sa generam schimbarea!

Lasă un răspuns