Când este timpul să-i spunem copilului despre „Moș Crăciun”?

Peste câteva zile o să fie Crăciunul. Copiii așteaptă cadourile sub brad. La școală a fost deja o serbare în care – a venit Moșul cu cadourile. La serviciul părinților a fost altă serbare și alt „Moș”. Prin oraș, în supermarket-uri, la televizor – alți „moși”. Și atunci o întrebare firească: dacă și când să-i spunem copilului că toate aceste cadouri nu vin de la un bătrânel care intră prin hornul casei cu un sac mare în spinare.

Ei bine, în literatura de specialitate abordările sunt împărțite între experți.  Piazza remarcă „sunt opinii pro și contra pentru fiecare dintre opțiuni (să i se spună sau nu copilului că nu există Moș Crăciun – n.n.) și nu sunt dovezi conform cărora copiilor le-ar dăuna vreuna din situații”

Argumentele ambelor „tabere” sunt – de asemenea – clare:

• Cei care doresc ca micuții lor să creadă cât mai mult în Moș Crăciun își proiectează o experiență proprie pe care o retrăiesc prin copii. De asemenea, copiii sunt mai ascultători (în caz contrar Moșul nu le mai aduce cadouri) și învață să fie mai buni, mai generoși (se dezvoltă și creativitatea);
• Cei care se gândesc să le spună copiilor că nu există Moș Crăciun au în minte un argument important: copiii se vor supăra când o să afle că au fost mințiți și relația părinte-copil o să aibă de suferit. LoBue afirmă: „chiar dacă este fundamentată pe bune intenții o minciună este tot o minciună – una care o să fie devoalată – în mod inevitabil – pe parcursul dezvoltării copilului”. Mai mult decât atât, unii autori merg chiar mai departe și afirmă că „încurajarea copiilor să creadă în Moș Crăciun este ultimul lucru care ar sprijini gândirea critică la copii” (Johnson).

Bun, există opinii pro și contra. Ce este însă de făcut? Există o vârstă anume pentru aflarea adevărului? Ei bine, la fel ca mai devreme și aici opiniile sunt împărțite. Elliot spune că „nu există un timp anume pentru a le spune copiilor că nu există Moș Crăciun”. Acest timp trebuie stabilit de fiecare părinte în relație cu copilul lui pentru că – așa cum Elliot bine observă – „important este ca părinții să nu prelungească acest moment pentru propria plăcere deși copilul a ajuns în momentul în care vrea să renunțe să mai creadă”.

Cu toate că nu este consemnată strict o vârstă anume, există anumite statistici care ne pot oferi o bază de feedback. Astfel, conform lui Lewis credința în Moș Crăciun apare în jurul vârstei de trei ani, este valabilă până spre cinci și apoi începe să intre în regresie (astfel încât la nouă ani doar o treime dintre copii mai cred în Moș Crăciun).

Sunt studii care vizează elemente la nivel general – pentru că – încurajată de părinți credința în Moș Crăciun poate să apară mai devreme și să dureze mai mult. De asemenea, unii copii doresc să primescă un răspuns direct și clar, alții doresc să fie lăsați să mai „copilărească” (iată de ce Hartwell-Walker spune că „atunci când copiii întreabă dacă Moș Crăciun este real trebuie să ne dăm seamă ce vor cu adevărat, dacă doresc adevărul sau au nevoie doar de o parte din adevăr”).

La fel trebuie să vă gândiți că – pe măsură ce tot mai mulți dintre colegii lui află copilul dumneavoastră riscă să fie expus unor comentarii ironice care să-l debusoleze. Iată de ce considerăm că – atunci când copilul vine la dumneavoastră cu o astfel de întrebare trebuie să îl conduceți încet, încet spre o înțelegere profundă a realității care-l înconjoară. Uneori acest timp vine mai repede, alteori vine mai încet. Trebuie să aveți răbdare cu copilul și să-i oferiți încredere în el, în propria judecată și putere de înțelegere. Adevărul nu exclude un pic de „magie” în care fiecare dintre noi avem dreptul să credem. Silver spune că „Moș Crăciun înseamnă iubire și magie și speranță și fericire”. Chiar dacă părinții cumpără cadurile și nu vine Moșul pe hornul casei aceste lucruri rămân și fac din aceste zile cea mai frumoasă perioadă a anului!