Literatura de specialitate a pus de mult în evidență cât de bine poate să funcționeze efectul placebo, cât de important este să credem în eficiența unui lucru pentru ca respectivul lucru să funcționeze. Dar despre efectul nocebo se vorbește mai puțin. Brownstein (2013) punctează: „Efectul placebo poate explica de ce medicamentele și alte tratamente fără valoare pot părea că funcționează”, iar Kirsch (2013) ne spune că „un placebo este o substanță sau o procedură care nu poate produce un anumit efect în virtutea proprietăților sale fizice”. Și totuși funcționează – și o face chiar foarte bine.
Medicamentația placebo – spune Safran (2014) are efecte chiar și în situația în care oamenii știu despre ce este vorba. Mai simplu spus – dacă dorința de vindecare este atât de mare chiar și așteptarea rezolvării pozitive poate să funcționeze deși știm că „medicamentele” pe care le luăm nu au cum să ne facă bine. Dar vrem să „credem în miracole” și – ce să vezi – miracolele chiar se întâmplă. O astfel de perspectivă se supune unei judecăți a bunului simț de tipul „și dacă totuși…”
Dar nu ne-am propus să vorbim despre placebo în perspectiva sa tradițională. Multe lucruri pot să se sprijine pe efectul placebo. De pildă, Plassmann observa că „oamenii apreciază produse identice – spre exemplu ciocolata sau vinul – mai mult dacă știu că prețul este ridicat” (American Marketing Association, 2015). Dacă credem că ceva ne face bine există mai multe șanse ca respectivul lucru chiar să funcționeze. Dacă credem cu tărie în ceva …, dar dacă nu credem?
Ei bine, atunci intră în scenă fratele cel rău al efectului placebo: efectul nocebo. Dacă de placebo a auzit multă lume, despre efectul nocebo se vorbește mai puțin. Cu toate acestea el are o influență dramatică asupra vieții noastre (uneori – așa cum arată studiile poate duce de la o înrăutățire a simptomelor unor boli până chiar la creșterea riscului de deces). Dar, din nou, nu despre valențele medicale ale efectului nocebo vreau să vă vorbesc (deși acestea sunt semnificative!). Efectul nocebo înseamnă – într-un mod simplu spus – să nu crezi în eficența unui lucru, să ai gânduri negative, să te „aștepți la ce este mai rău”.
Societatea noastră, școala la care merg copiii noștri, parentingul de acasă – toate sunt sub spectrul efectului nocebo mai mult decât au fost vreodată. Copiilor li se spune:
– să fie atenți că se pot îmbolnăvi foarte ușor (ceea ce de multe ori este adevărat, dar cu ce ne ajută să ne fie frică de asta?);
– că lumea este plină de oameni răi (ceea ce este – din nou – adevărat, dar așa a fost și pe timpul în care noi am fost copii, nu erau mai mulți oameni răi în acele vremuri și totuși nu eram terorizați cu acest aspect);
– că nu trebuie să greșească, că eroarea o să fie puternic penalizată (ceea ce răpește din bucuria de a învăța, apare anxietatea, perfecționismul etc.)
– că trebuie să fie cei mai buni (aici greșeala constă în accentul care se pune pe competiție, copiilor li se cere să fie mai buni ca alții și nu să încerce să fie cei mai buni în comparație cu propria persoană, să-și depășească limitele). În consecință ne trezim cu un stres major în școală, cu o competiție între părinți (care nici nu ar trebui să se afle în „ecuația” asta, dar sunt muilți părinți pentru care „bătălia” prin copii devine un sport de parenting).
Care este consecința directă pentru toate aceste elemente de presiune? Copii stresați, copii anxioși, copii care se tem de tot și de toate, copii depresivi. Iar în spatele tuturor apare, din ce în ce mai mare, spectrul efectului nocebo.
În consecință poate că este timpul să fim mai relaxați și să evaluăm mult mai bine ce este pericol și ce este o îngrijorare exagerată, când este bine să-i facem pe copii atenți la anumite consecințe negative ale unor comportamente și care este granița între prevedere și frică…
[ Articol citit de: 2496 persoane ]