Ce citesc copiii…

Cu puțin timp în urmă aduceam în atenție necesitatea de motiva lectura copiilor. Da, trebuie ca micuții noștri să citească, dar ce citesc ei? Cât de atenți suntem la grila lor de lectură, cât suntem de stresați că ei nu mai citesc atât cât dorim noi pentru a ne bucura de ORICE carte citită?

Trebuie să mărturisesc că ideea articolului de astăzi o am de mult timp. M-am hotărât să o exprim deoarece acum câteva zile am primit de la Didactica Publishing House un set de volume care reprezintă adaptări pentru copii după mari opere ale literaturii universale: Romeo și Julieta, Macbeth și … Hamlet (ca să mă opresc la titlurile care mi-au atras pentru prima dată atenția). Unii cititori ar putea spune că micuții noștri trebuie să citească cărți pentru EI, că o să vină și vremea cărților „pentru cei mari”. Dar dacă vremea aceea nu o să mai vină niciodată?

Avem în față o generație digitală, o generație a copiilor care se nasc cu „tableta în mână”, care sunt mai deștepți decât părinții lor, dar în alt mod. Sunt grăbiți/nu au răbdare, sunt superficiali (la toate acestea îi conduce avalanșa informațională la care au acces, dar care le impune și o anume dependență). Sunt – așa cum remarca Tapscott – excepțional de curioși, deschiși spre contradicții, deștepți, focalizați, capabili să se adapteze, cu o stimă de sine înaltă și posedând o orientare globală. Așa cum spuneam mai devreme, răbdarea nu este un punct forte al tinerei generații.

Așa stând lucrurile, ce este de făcut? Personal consider că este excepțional să îi apropiem de literatura „mare”, să le oferim primele lecții pe care o să punem baza pentru următoarele (și ca o paranteză, Diandra a fost capitivată de Romeo și Julieta). Tocmai pentru că au tendința să citească mai puțin este bine să alegem cu grijă ce lectură le oferim, să îi îndreptăm spre acele opere care le pot da aripi și o dezvoltare personală de substanță.

La polul opus sunt lecturile care au împânzit piața de carte din țara noastră (și – uneori – școlile). Nu o să dau nume de cărți sau de edituri, dar am întâlnit destule volume care nu numai că nu ofereau un plus valoare copilului după lectură, uneori erau chiar nocive prin mesajul transmis. Aici este rolul magistral pe care trebuie să-l joace învățătorul/profesorul. Nu trebuie să recomadanți elevilor decât acele cărți pe care le citiți pentru început dumneavoastră „cu creionul” în mână. Ce valori învață copiii, cum să le explic mai bine ce trebuie să înțeleagă, cât de mult o să folosească această lectură mai târziu? Iată un șir de întrebări care nu ar trebui să lipsească din fișa de verificare pentru lecturile suplimentare pe care le puneți în brațele celor mici.

Trebuie să știm ce citesc copiii pentru că beneficiile lecturii sunt extraordinare:

• Cercetările efectuate de către Mar și Oateley (apud Murphy, 2013) arată că lectura conduce la o mai profundă înțelegere a oamenilor și la o mai mare capacitate de empatie.
• Într-un studiu din 2009 efectuat în cadrul Universității Sussex (apud Wise, 2013) s-a observat că cititul reduce stresul cu aproape 70 de procente.
• În sfârșit, Universitatea Ohio (apud Gelman, 2014 ) a pus în evidență că simplul fapt că află despre un personaj care depășește obstacole poate să fie un motivator pentru cititor pentru a trece peste piedicile personale în viață.

Conform efectului Flynn copiii sunt mai inteligenți decât noi, adulții. Trebuie însă să și învățăm cum să folosim acest potențial imens, să cultivăm gustul pentru lectură, pentru dezvoltare, pentru cunoaștere. Trebuie să punem astăzi bazele pentru viitorul de mâine.

*Desen de Diandra Pânișoară