Vacanţa presupune relaxare, detaşare de activităţile cotidiene, dar în acelaşi timp (situaţie de preferat) poate implica învăţarea unor lucruri noi, interesante (practicarea de plăcere a unor exerciții de sport, exersarea la un instrument muzical sau învăţarea de către copii, de exemplu, a unei limbi străine). Toate aceste aspecte conturează personalitatea copiilor, iar maximizarea performanţei (indiferent de domeniu) nu se poate obţine fără maximizarea personalităţii copiilor (adaptare după Epuran, 2001). Vă propunem în continuare câteva exerciţii de vacanţă (şi nu numai), exerciții ce abordează atât partea fizică, cât şi latura psihică. Asemenea exerciții stimulează copiii la nivel psihomotric, cognitiv, afectiv, volitiv şi contribuie la formarea unei personalităţi puternice. Astfel, vacanţa devine sinonimă cu performanţa!
Întrucât atunci când a scris „Mens sana in corpore sano” poetul roman Juvenal a dat minţii întâietate în asigurarea unui corp sănătos, viguros, vom începe (şi noi) cu prezentarea unor exerciţii ce stimulează partea mentală (precizăm că între fizic şi psihic există o legătură foarte strânsă şi orice perturbare existentă la un nivel se răsfrânge şi la celălalt nivel).
Părinţii, în funcţie de vârsta copiilor, pot efectua o serie de exerciţii precum cele descrise în continuare (Holland şi colab., 2010; Grossbard şi colab., 2009; Munroe-Chandler şi colab., 2007; Gonzalez şi colab., 2004; Lang şi Stinson, 1991).
Dimensiune abordată: Vizualizarea
Şcolari mici: 6 – 11 ani Se oferă copiilor un obiect, de exemplu dintr-un anumit sport (o minge de fotbal, tenis, baschet etc), pe care aceştia trebuie să îl ţină în mână. Copiii sunt solicitaţi să creeze pe plan mental imaginea obiectului, vizualizând forma, culoarea, materialul din care sunt constituite şi să verbalizeze aceste caracteristici.
Preadolescenţi 11 – 14 ani Se prezintă un obiect care se învârte şi un obiect care se deplasează dintr-o parte în alta (pot fi prezentate şi sub formă de înregistrare video). Copiii închid ochii, imaginându-şi obiectul mişcându-se (în cerc sau dintr-o parte în alta); apoi deschid ochii pentru a vedea mişcarea obiectului. În continuare, este vizualizată o mişcare complexă (de exemplu, o mişcare dintr-un sport).
Adolescenţi 15 – 17 ani Se solicită redactarea unui scenariu care să implice toate simţurile şi care să necesite adaptarea la situaţii specifice competiţiei (de exemplu, la şcoală). Apoi sunt solicitaţi să vizualizeze şi să controleze imaginile astfel încât să se vadă pe sine având reacţii comportamentale potrivite şi înregistrând un succes.
Dimensiuni abordate: Vorbirea cu sine şi conştientizarea
Şcolari mici: 6 – 11 ani Copiii menţionează gândurile pe care le au în legătură cu o situaţie (poate de la şcoală). Apoi, fiecare gând este asociat cu o faţă ce descrie cel mai bine emoţia resimţită – se utilizează variate tipuri de feţe (spre exemplu zâmbitoare, triste, îngrijorate, plictisite, înfuriate etc).
Preadolescenţi 11 – 14 ani Preadolescenţii sunt puşi în diferite situaţii cu care se confruntă în viaţă, prin intermediul jocului de rol. Se poate evidenţia astfel răspunsul lor şi pot fi solicitate ulterior şi alte răspunsuri, adaptative, ce pot contribui la obţinerea unor performanţe superioare.
Adolescenţi 15 – 17 ani Pe o tablă sunt notate gândurile şi comportamentele asociate diferitelor evenimente, situaţii de viaţă. Apoi, pentru fiecare eveniment în parte sunt discutate modalităţi de răspuns alternative (de preferat).
Dimensiune abordată: Concentrarea
Şcolari mici: 6 – 11 ani Copiii (şi părinţii) ocupă un anumit loc. Ei au sarcina să arunce o mingea de la unii la alţii. Ulterior este introdusă o a doua minge, menţinându-se aceeaşi sarcină. Atenţia copiilor este îndreptată asupra indiciilor nonverbale ale celorlalţi, care se pregătesc să arunce sau să recepţioneze mingea.
Preadolescenţi 11 – 14 ani Folosindu-se un pachet de cărţi de joc este creat următorul joc – două persoane concurează, iar învingătorul este cel care găseşte cât mai multe perechi; regula este de a se întoarce, pe rând, o singură carte (în momentul în care cei doi consideră că nu este nicio pereche pe masă).
Adolescenţi 15 – 17 ani Exerciţiul “grilei” (descris mai jos) – adolescentul este cronometrat în timp ce identifică stimulii relevanţi, stabiliţi anterior.
(mai mult exerciții în continuarea de săptămâna următoare)
[ Articol citit de: 961 persoane ]