Atunci când copilul are emoții … la lecții

Copil de succes - bune practici, Pregătirea pentru școală

În școala tradițională problema emoțiilor pe care le încearcă copilul când este „ascultat” la lecții este neglijată sau – uneori – chiar considerată utilă. Am auzit părinți și profesori care spuneau ceva de genul: „să aibă emoții la școală, merge la școală nu la distracție!”

Alteori emoțiile elevului reprezintă satisfacția profesorului care nu este stăpân pe el sau pe materia lui. Sunt studii care spun că profesorul excesiv de autoritar poartă în spate frustrarea propriei experiențe de elev cu un profesor tiran (și de la care – fără să vrea – a copiat comportamentul).

De ce oare nu este interesată școala de „gradul de fericire” al elevului în momentul în care acesta este examinat la lecție? Poate pentru că elementul central al școlii românești rămâne spațiul cognitiv (elevul să învețe cât mai multe!). Mai puțin interesant este procesul prin care trece elevul, frământările lui, cu ce amintiri rămâne și cum vede el la modul general instituția de învățământ. Totuși, experimente din câmpul educațional, dar și exemple din viața adulților demonstrează cât de important este să avem grijă și de această latură a dezvoltării copiilor noștri.

Să aducem doar o ipostază în atenție: Hodgson (2006) evidențiază faptul că nu trebuie să lăsăm emoțiile să distorsioneze ceea ce auzim. Autoarea dă exemplul unui candidat pentru un interviu de angajare care, întrebat dacă are lipsuri a înțeles (datorită faptului că era foarte emoționat) că fusese întrebat dacă are martori. A urmat o discuție în care confuzia era cuvântul de ordine, candidatul înșirând un lung șir de nume de persoane; gândiți-vă că ați fi fost în situația intervievatorului candidatului nostru și la întrebarea „Ce lipsuri aveți?” primiți în schimb o listă întreagă de nume de persoane. Încercând să înțeleagă, recrutorul a ajuns să creadă că persoana intervievată vrea în fapt să spună că toate acele persoane pot confirma că în fapt candidatul nostru nu are nici o slăbiciune… Confuzia creată de emoțiile receptorului a fost la un pas să-l facă să piardă o slujbă bună.

Cum ne pregătim copiii pentru viață? Cum îi învățăm să-și gestioneze emoțiile, ce lecții le oferă în acest sens școala și ce lecții vin din partea familiei? Cât din procesul de învățământ este bazat pe stres și nu pe dorința de a învăța? Iată doar câteva întrebări la care trebuie să găsim un răspuns. Dacă nu o vom face vom continua să ne hrănim cu iluzia că școala îi pregătește pe copii pentru viață…

[ Articol citit de: 2428 persoane ]

Ion-Ovidiu Pânișoară
Profesor universitar dr., conducător de doctorat în Științele educației, Director al Departamentului de Formare a Profesorilor, Universitatea din București. A publicat 16 cărți (autor, co-autor sau coordonator) - Comunicarea eficientă (patru ediții, Polirom) a primit în 2010 premiul Academiei Române.

Lasă un răspuns