Televizorul, tableta, telefonul mobil: un „rău” necesar? (partea a doua)

Copil de succes - bune practici, Generația digitală

În prima parte a articolului – publicată pe site săptămâna trecută – discutam despre dependența de tehnologie și eram de acord cu studiul realizat de către Universitatea Chicago care afirma tranșant:  nevoia de rețele de socializare (spre exemplu Twitter sau Facebook) este mai mare decât dependența de țigări sau alcool. Acest lucru sună de-a dreptul alarmant, nu este așa?

Astăzi vom continua să punem cap la cap cercetările deja expuse și o să mergem și mai departe. De pildă, International Center for Media & the Public Agenda (ICMPA) au dorit să afle cât de dependenți sunt tinerii noștri de tehnologie: astfel, a fost efectuat un studiu foarte amplu în care s-a cerut unor studenți (nu mai puțin de 1000 de participanți din 10 țări și de pe 5 continente!) să nu utilizeze pentru o singură zi media electronică. Fără tablete, fără să mai existe telefon mobil, nimic… Tinerii au fost puși apoi să spună ce au simțit. Iată câteva reacții care ar trebui să ne pună pe gânduri:

– pentru studenți, tehnologia (tabletele, telefonul mobil) este văzută ca o extensie a propriei persoane, face parte din ei, se simt „amputați” dacă nu mai există;

– cei mai mulți studenți s-au simțit pierduți și însingurați (repet, cercetarea a durat o singură zi, ce rezultate putea să aibă un studiu cu o lungime mai mare – să zicem o săptămână?!); mai mult, studenții nu au știut cum să-și umple timpul în secunda în care nu au mai avut acces la tehnologie;

– în mod concret o să oferim câteva exemple concludente: studenți din America, China, Argentina, Slovacia etc. au spus că că fără tehnologie a apărut plictiseala deoarece telefonul mobil este „singura sursă de confort”, a apărut tristețea/deprimarea/senzația de pierdere.

Și care să fie soluția pentru a nu se ajunge la dependență? Cum să facem să ne bucurăm de avantajele tehnologiei fără să fim doborâți de multitudinea de aspecte negative care este propusă omului modern de viitorul în care începem să trăim? Ne întoarcem la ideea de dietă. Moderația este cheia problemei, moderația trebuie învățată de către copil încă din primii ani de viață. Ca întotdeauna nu un lucru în sine este rău, ci excesele sunt cele care duc la dezastru.

Și nu în ultimul rând nu mai trebuie folosită tehnologia drept înlocuitor de părinți. Griggs (2014) chiar se referă la tablete drept „digital babysitters”. Mulți părinți își „plantează” copilul în fața televizorului ori se bucură că acesta se joacă la calculator/tabletă/telefonul mobil și au câteva clipe de liniște. O greșeală totală spune Academia Americană Pediatrie și Societatea Canadiană de Pediatrie (apud Rowan, 2017). Cele două organisme prestigioase au recomandat următoarele:

  • Copiii între 0 și 2 ani nu ar trebui expuși le tehnologie;
  • Copiii între 3 și 5 ani ar trebui să aibă acces la tehnologie în intervalul a unei ore pe zi;
  • Copiii între 3 și 18 ani ar trebui să poată utiliza tehnologia într-un interval orar de maxim 2 ore pe zi.

Se întâmplă acest lucru și la noi? Sunt părinții conștienți că dacă îi oferă copilului accesul permanent la tehnologie nu fac decât să crească „monstrul” dependenței cu care o să se confrunte mai târziu? Reușesc părinții din România să impună limitele atât de importante în consumul media al copiilor lor? Este o întrebare la care căutăm încă răspunsul cel mai bun…

[ Articol citit de: 255 persoane ]

Ion-Ovidiu Pânișoară
Profesor universitar dr., conducător de doctorat în Științele educației, Director al Departamentului de Formare a Profesorilor, Universitatea din București. A publicat 16 cărți (autor, co-autor sau coordonator) - Comunicarea eficientă (patru ediții, Polirom) a primit în 2010 premiul Academiei Române.

Lasă un răspuns