Vacanță în natură sau la … televizor?

400 de articole de educație, Relația cu copilul/elevul

Știu că întrebarea din titlul articolului poate să pară fără sens: mulți părinți o să fie de acord din start cu vacanțăideea că o vacanță în natură o să îi facă mult mai bine copilului decât în situația în care cel mic „se relaxează” în fața televizorului ori computerului. Dar realitatea este mai puțin ofertantă decât simpla reflecție. Concediul părintelui se întinde – de obicei – pe o perioadă de timp mai mică decât vacanța copilului. Astfel că, întors la serviciu, părintele dispune de mai puține posibilități de a merge cu copilul în natură, departe de gălăgia orașului. Atunci ce este de făcut? Putem face eforturi suplimentare, dar merită?

Câteva experimente prezente în literatura de specialitate ne demonstrează că da, merită un efort suplimentar. Să vedem despre ce este vorba:

1. Fjeld şi colaboratorii (apud Dagot, 2007), efectuând un studiu asupra efectelor presupuse de aducerea unor plante în birourilor unor angajaţi au observat că aceştia din urmă s-au simţit mai bine (lucru relevat în completarea unor chestionare ulterioare) prin comparaţie cu momentul în care nu au existat plante în birouri. Similar, în situaţia în care într-un spital s-au făcut schimbări la nivelul ambianţei, acolo unde s-a încercat o ambianţă mai plăcută, acest lucru a condus la diminuarea plângerilor.

2. Zaltman (2007) relatează o altă întâmplare care justifică importanţa contextului asupra oamenilor. O femeie din cadrul personalului de îngrijire de la un spital american a observat ca pacienţii din partea dreapta a culoarului se însănătoşeau mult mai repede decât cei din partea stânga şi a încercat să afle cauza acestei situaţii. Cercetând şi corelând factorii pe care i-a descoperit, ea a observat că persoanele internate în partea stângă a culoarului aveau ferestrele îndreptate spre un parc pe când ferestrele celor aflaţi pe partea dreaptă dădeau spre o mare parcare!

3. În sfârşit, Kasof (Sternberg, 2005) a efectuat un alt experiment interesant. El a evaluat creativitatea cerând unui grup de studenţi să compună o poezie într-un mediu liniştit. Ulterior, cercetătorul a cerut unei părţi a acestui grup să compună o altă poezie în acelaşi mediu iar celorlalţi studenţi să facă acelaşi lucru într-un mediu perturbat de stimuli sonori. Concluzia experimentului a fost aceea că zgomotele au capacitatea de a inhiba creativitatea, studenţii care trebuiau să compună în mediul perturbat de stimulii sonori având dificultăţi în a realiza sarcina.

Iată doar trei experimente care arată încă o dată (dacă mai era nevoie) cât de important este contextul în dezvoltarea fiecăruia dintre noi, de la susținerea stării de sănătate până la optimizarea unor capacități. Pentru copii acest lucru este cu atât mai valoros.

Dar ce poate face un părinte care nu dispune de timpul necesar de a-și duce copilul în natură, de a-i consolida un climat plăcut și reconfortant în jur? Există mici trucuri (care nu anulează necesitatea unui sfârșit de săptămână într-un mediu liniștitor și relaxant).

De exemplu seara puteți să ascultați împreună cu copilul muzică de relaxare cu zgomote din natură (există multiple surse pentru astfel de muzică). Mai mult decât atât îl puteți pune pe cel mic să înregistreze chiar el astfel de sunete atunci când mergeți undeva unde există o apă curgătoare, valurile mării, greierii noaptea etc. Aceste înregistrări se vor dovedi valoroase mai târziu când, stând în camera lui și ascultând, copilul o să retrăiască și starea pe care a avut-o în momentul în care a înregistrat respectivele sunete.

Așteptați să vină noaptea (undeva în apropierea orei de culcare a copilului) și ieșiți cu el în curte sau pe balcon învățându-l să audă diferite sunete pe care liniștea nopții le face mai clare: vântul care suflă prin frunzele copacilor este un bun exemplu

În drum spre o parte sau alta a orașului, atunci când sunteți cu copilul, puteți să vă faceți timp pentru a vă opri în dreptul unui aspect pe care îl considerați frumos (cum o să fie în curând frunzele îngălbenite ale copacilor) și să oferiți 20 de secunde plăcerii de a admira respectivul lucru.

În sfârșit, îi puteți cere chiar copilului să găsească astfel de momente și să vă propună idei pe care să le puneți împreună în practică. Puteți face chiar un top cu cele mai năstrunșnice idei care ar merita să le încercați în viitorul apropiat. Nu doar că o să îi oferiți celui mic bucuria descoperirii și plăcerea de a contribui la educația proprie, dar o să și petreceți timp de calitate cu copilul.

[ Articol citit de: 9 persoane ]

Ion-Ovidiu Pânișoară
Profesor universitar dr., conducător de doctorat în Științele educației, Director al Departamentului de Formare a Profesorilor, Universitatea din București. A publicat 16 cărți (autor, co-autor sau coordonator) - Comunicarea eficientă (patru ediții, Polirom) a primit în 2010 premiul Academiei Române.

Lasă un răspuns