De multe ori în articolele de pe acest site am pledat pentru folosirea de către părinți a persuasiunii și 
negocierii. Un părinte trebuie să știe să își convingă copilul, nu să îi impună lucruri. Știm că, de multe ori, perspectiva impunerii pare mai ușoară și mai rapidă, dar funcționează ea pe termen lung? De multe ori rezultatul nu o să fie cel pe care îl sperați! Copilul o să facă ceea ce îi cerem atât timp cât se știe în „puterea” noastră, dar în momentul în care simte că poate să „scape” s-ar putea să renunțe la toate acele lucruri impuse.
Atunci care să fie soluția? Să facem un efort de imaginație. Dacă în locul copilului contrapunem imaginea unui client căruia trebuie să îi vindem ceva, cum am proceda? La fel de direct am reacționa, la fel de duri și intransigenți? Sau am încerca să-l convingem că îi oferim o soluție bună pentru el și afacerea lui? I-am spune clientului „cumpără, asta este datoria ta de client!” (așa cum suntem tentați să-i spunem copilului „învață, asta este datoria ta!”). Nu credeți că merită și copilul nostru un efort pe care îl depunem față de respectivul client pentru a-l face să simtă bine, să aprecieze ceea ce îi oferim, să creadă în ceea ce vrem noi să creadă?
Jeffrey Fox (2011) a scris o carte pentru persoanele care lucrează în vânzări. Dar aspectele care se potrivesc cu succesul în afaceri pot să devină interesante și pentru pedagogie, pentru relația părinte-copil sau profesor-elev. Să vedem doar câteva dintre ideile lui și să le aducem pe terenul educației, să vedem dacă sunt sau nu potrivite:
- Clienții trebuie tratați ca pe propria persoană spune Fox. Iată de ce trebuie să învățăm să ne punem în „pielea” clientului nostru. Să ne întrebăm: în locul copilului cum aș reacționa la o acțiune de impunere venită din exterior? Aș accepta fără împotrivire? Mi-ar face plăcere? Dacă ne punem, din când în când, în locul copilului o să ne dăm seama că multe dintre reacțiile noastre față de el nu sunt cele mai potrivite.
- Clienții, spune Fox, cumpără produse doar din două motive: ca să se simtă bine sau să-și rezolve o problemă. De nu ar proceda copiii noștri la fel? Când îi cerem să facă ceva – spre exemplu să învețe mai mult, constant și cu pasiune – se îndeplinește vreunul dintre cele două motive? Se simt ei mai bine când își fac curat în cameră? Simt că își rezolvă o problemă dacă se comportă frumos când merg cu părinții în vizită la prieteni sau în concediu? Ce este de făcut? Trebuie să urmărim ca măcar unul dintre motive să fie atins (dacă nu amândouă)!
- O altă idee este aceea ca la jumătatea unei vânzări să o începeți pe următoarea. Nu trebuie să așteptați încheierea vânzării prezente; trebuie să puneți bazele pentru ceea ce o să urmeze. La fel ca în vânzări, părintele trebuie să pregătească următorul pas în educația celui mic chiar în momentul în care se află în mijlocul „negocierii” pentru unul dintre comportamentele pe care le dorește de la el. Tocmai îl convingeți că este bine să își facă curat în cameră. Dar ce înseamnă să îți faci curat în cameră? Înseamnă ordine, organizare, echilibru. Toate aceste elemente pot să fie coloana vertebrală pentru un alt comportament pe care doriți să îl încurajați: să învețe mai mult și mai bine. Educația presupune un drum pas cu pas, cu fiecare pas fiind mai aproape de ceea ce ne dorim. De aceea nu trebuie să așteptăm: orice clipă care trece și nu este folosită pentru educație o să se recupereze foarte greu.