Săptămâna trecută vorbeam despre un profesor „Zâmbet” pe care îl doream la „timona” fiecărei clase de elevi din România. Astăzi mergem și mai departe. Uneori pe stradă trec prin apropierea unor școli. Alteori, când sunt într-o școală merg pe holuri și ascult murmurul elevilor. Din unele clase se aude doar profesorul: uneori o voce obosită, alteori cu un ton „țipător”… Sunt alte clase de unde se aud râsete. Acolo sunt elevi fericiți. Copilul trebuie să învețe să râdă la școală, să se umple de fericire și de bucurie atunci când – alături de profesor – intră în marea aventură a descoperirilor. Umorul în educație este important și el este un vehicol de la profesor la elev și invers.
Wanzer citind literatura de specialitate face o listă lungă a avantajelor pe care le aduce folosirea de către profesor a umorului în sala de clasă: îi ajută pe elevi să învețe mai bine, participă mai activ la oră, încurajează creativitatea, oferă motivare și – nu în ultimul rând – reduce anxietatea. Este o listă la care merită să reflecteze fiecare profesor, nu este așa?
Albert Ellis adaugă o un alt plus. Este important „să vezi lucrurile, chiar și dificultățile, într-o perspectivă amuzantă” De ce? Pentru că, spune Ellis, sunt multe argumente în acest sens, dintre care amintim:
- te împiedică să te deprimi;
- te provoacă să vezi alternative în loc de rezultate sumbre;
- îți blochează tendința de a vedea lucrurile doar în alb și negru;
- adaugă o componentă ludică vieții tale;
- te ajută să râzi de propriul comportament și al altora în loc să vezi doar partea întunecată (și îți arată că slăbiciunile umane sunt universale);
- îți permite să interacționezi mai bine cu oamenii”
Profesorul trebuie să fie amuzant, deschis, cooperant. Desigur că elevii nu vor un clovn în fața clasei, dar nici nu își doresc pe cineva care să le transmită tristețe sau frică. Profesorii trebuie să învețe să râdă, să fie entuziasmați de materia pe care o predau și … să-i lase și pe elevi să râdă. Umorul în educație înseamnă că vom auzi râsete din clase, că o să vedem lângă Profesorul Zâmbet pe Elevul Zâmbet.
Și doar ca o sugestie – de final – câteva idei pe care ni le oferă Niemiec:
- puneți pe o foie de hârtie, în fiecare sfârșit de zi, trei lucruri amuzante care s-au întâmplat. După ce le-ați scris este bine să le recitiți și să râdeți încă o dată dacă se poate!
- o experiență stresantă? Puteți să vă gândiți la ea de o manieră amuzantă? Un final plin de umor la o întâmplare care nu a făcut decât să-ți producă stres poate să te facă să lași stresul în urmă. Este bine să facem asta în special înainte de a intra în sala de clasă. Elevii o să vadă o „față zâmbitoare” și o să zâmbească și ei!