Timpul feedback-ului: îl cerți sau îl lauzi (I)?

Educarea copilului este o activitate complexa care dă rareori rezultate imediat ce se produce; de cele mai multe ori roadele efortului depus de un părinte se văd mult mai târziu, atunci când greșelile făcute în trecut se repară greu și cu costuri ridicate. Iată de ce trebuie să ne dăm seama de un adevăr destul de greu de acceptat: fiecare dintre cuvintele noastre contează, fiecare reacție pe care o avem la comportamentul celui mic este contorizată și schimbă puțin câte puțin viitorul relației noastre cu el și a relației lui cu ceilalți și cu sine. Uneori suntem obosiți, alteori suntem enervați de alte persoane sau lucruri ori suntem pur și simplu neatenți la nevoile celui mic. În astfel de momente modul în care reacționăm poate să arunce în aer multe alte cuvinte înțelepte, tot efortul nostru de a acționa în calitate de părinți buni. Iată de ce feedback-ul pe care îl obține copilul de la noi este foarte important. Văzut drept “toate mesajele verbale și nonverbale pe care o persoană le transmite în mod conștient sau inconștient ca răspuns la comunicarea altei persoane” (Gamble, 1993, p. 151), el este de multe feluri. În acest moment dorim însă să analizăm doar axa pozitiv-negativ în feedback, mai precis rolul a două elemente des folosite de către părinți drept feedback la comportamentul copiilor lor: lauda și critica. Care este rolul lor în creșterea unui copil de succes? Să vedem un set de reguli de care trebuie să ținem seamă:

LAUDA

Lauda este utilă pentru păstrarea stimei de sine a micuțului la cote ridicate. Când suntem lăudați avem o stare pozitivă, abordăm cu mai multă încredere ceea ce urmează să facem, nu cedăm cu ușurință eșecului perseverând atunci când nu obținem ceea ce vrem. J. Brophy (în Sprinthall, Oja, 1994) ne atrage însă atenția că uneori lauda poate să fie complet ineficientă (chiar dăunătoare am putea spune). Să vedem două dintre elementele oferite de către acest autor:

1. Lauda eficientă este oferită sistematic/neîntâmplător. Mai precis, copilul trebuie lăudat doar atunci când merită acest lucru. La polul opus, lauda ineficientă este oferită la întâmplare și nesistematic. Cum credeți că reacționează micuțul dacă astăzi face un lucru bun și este lăudat, dar mâine, când repetă succesul respectiv nu o să mai primească aprecierea pe care o aștepta? Dar dacă părintele laudă absolut toate comportamentele copilului (am văzut deseori această tendință, copilul face ceea ce trebuie și este lăudat, dar apoi face și ceea ce nu trebuie și este lăudat din nou deși nu mai era cazul)?

2. Faceți o laudă eficientă dacă includeți în cele ce îi spuneți copilului câteva elemente din comportamentul pentru care îl lăudați. De exemplu, dacă a reușit să ducă la bun sfârșit un exercițiu greu puteți să îi spuneți: „A fost un exercițiu dificil, îmi place cum ai muncit și că nu te-ai dat bătut și ai reușit să ajungi la rezultat”. La polul opus, lauda ineficientă presupune o reacție pozitivă generală de tipul „Bravo!” chiar dacă copilul face un exercițiu dificil sau pur și simplu nu a întârziat la școală (deci indiferent de valoarea reușitei – mare sau mică).

Mai mult decât atât, este bine să vedem ce tip de laudă trebuie să îi oferim copilului. De multe ori este utilă o laudă confidențială (Călin, 1996), strict între noi și el. Astfel copilul își cunoaște adevărata valoare, devine conștient de mândria noastră în raport cu el, dar nu capătă reacții de supraapreciere. Uneori însă este utilă și o laudă publică (de față cu unul sau mai mulți martori), în special dacă micuțul este timid și are nevoie de o sporire a încrederii în sine. În sfârșit, lauda poate să fie și sub formă simbolizatoare (când îl dăm exemplu pe cel mic celorlalți copii, dar o astfel de perspectivă trebuie să fie cu totul excepțională deoarece poate să genereze invidii la martorii acestui proces și poate să producă o importantă reacție de supraapreciere la copil).