Analogia este un factor deosebit în stimularea creativității; ilustrator pentru întregul fenomen este următorul exemplu din literatura de specialitate: analogia între un avion și un albatros. Astfel, amândouă zboară, au aripi, pot merge mult timp până să fie nevoie să se oprească etc. Evident, la această listă de aspecte similare se adaugă și diferențe: propulsie diferită, construcția lor este realizată din elemente diferite etc.
Iată că utilitatea analogiei în procesul de generare a ideilor este evidentă: dacă o problemă (Y) mă face să mă gândesc la fenomenul X (efectuând astfel o analogie), atunci poate că putem încerca să aplicăm rezolvarea care există deja la nivelul lui X și în cazul problemei Y.
De asemenea, analogia poate să reprezinte calea cea mai bună pentru a aborda domeniile de studiu într-un mod interdisciplinar, împrumutând conținuturi dar şi tehnici de acțiune între domenii.
Van Nostrand Reinhold ne sugerează că analogiile pot să fie:
(1) apropiate/directe (reprezintă o paralelă funcțională imediată în genul: a vinde cărți este ca și cum ai vinde carne – dacă spre exemplu problema cu care ne confruntăm este identificarea unor tehnici mai eficiente de a vinde cărți);
(2) fanteziste (presupune folosirea primei imagini care ne vine în minte dând dovadă de maximum de fantezie sau încercarea de a rezolva problema într-o lume de basm ori în lumea desenelor animate (în care orice rezolvare devine posibilă).
Părinții și profesorii pot să utilizeze tehnica analogiei acasă sau în clasă. Copiii se vor distra, dar vor învăța și să găsească soluții creative la problemele cu care se confruntă.