Tabăra, concediul și …dorul de casă

400 de articole de educație, Inteligenta emoțională la copii

Este vremea concediilor, a plecărilor de acasă – la bunici, în excursii, în tabere. Este o perioadă pe care am așteptat-o tot anul, un timp al distracției,  când ne detașăm o perioadă fizic de casă și plecăm spre locuri plăcute, interesante, locuri în care ar trebui să ne aducă bucurie, relaxare și să ne „încarce bateriile” pentru un alt an de activitate.

Însă uneori lucrurile nu sunt așa de simple cum par în momentul în care ne facem planurile de vacanță și ne trezim că nu distracția este pe primul loc. Deși am plecat să ne distrăm, deși ne-am dorit acest lucru în sufletul nosru își face loc rapid sau lent…dorul de casă. Este o denumire generică a fenomenului (în engleză, starea aceasta se numește ”homesick”), însemnând în literatura de specialitate (vezi și Ho, 2010; Batcho, 2016) că dorul acesta se referă și la familie, prieteni, lucrurile dragi. Leary (apud Brocklin, 2014) ne oferă o definiție reprezentativă: „este vorba despre singurătate combinată cu faptul că se simte „în afară” și așteptarea de a se întoarce într-un mediu familiar și suportiv”

În fapt cu toții ne-am confruntat în copilărie cu asta: este vorba despre o stare de tristețe, asociată cu stress și uneori cu teamă; ceea ce este interesant de semnalat este că dorul de casă nu apare doar la copii, ci și adulții sunt marcați de acestă tristețe.

Uneori părinții le spun copiilor că nu trebuie să le fie dor. Este o poziție greșită pentru că dorul de casă (familie, prieteni) este stare universală și arată un atașament sănătos față de lucrurile personale și viața de familie. El poate apărea chiar și când, copil fiind, nu pleci o perioadă îndelungată, ci doar dormi peste noapte la un prieten pentru a te distra.

Ce facem pentru a-i ajuta pe copii să treacă cu bine peste perioada în care sunt plecați de acasă?

  • O pregătire prealabilă este necesară, o discuție cu copilul, pentru a-l pregăti referitor la ceea ce se poate întâmpla în respectiva excursie/tabără (cu bune și cu rele, dar insistând pe aspectele pozitive);
  • Exersarea gândirii pozitive – copilul trebuie să se centreze pe părțile distractive ale taberei (de altfel, o gândire pozitivă, centrată pe aspectele pozitive ale vieții este bine să se dezvolte în general);
  • Ca și filosofie de viață va ajuta o dezvoltare generală a personalității în direcția flexibilității, căutării aventurii (într-o măsură mai mică sau mai mare), curiozității în direcția cunoașterii și dezvoltării etc.

O condiție importantă care-l poate ajuta pe copil să treacă mai ușor peste perioada de tabără/ vizită la bunici etc. este sentimentul acceptării pe care îl primește în mediul nou în care se deplasează. Învățați-i pe copii să vorbească cu învățătoarea care îi însoțește sau cu supervizorii. Dacă se simte binevenit și securizat, copilul va trece mai ușor peste dorul de casă. Nu trebuie să uităm că în tabară este posibil să fie și copii care îl pot șicana, să îi dea porecle sau orice alte tipuri de hărțuire (îi iau obiectele personale, îl înlătură din grup etc). Așadar, părintele este bine să se asigure în limita posibilităților că astfel de situații nu vor exista. D’Arcy Lyness recomandă ca să existe o formare a „abilității de a pleca de acasă prin plecări mai scurte de acasă care să dea copilului încredere și un oarecare confort”. Până la urmă independența copilului se dezvoltă încet-încet, etapă cu etapă, iar experiențele de acest tip nu trebuie să lipsească din viața copilului.

Se spune că: ”nicăieri nu este ca acasă”; iată de ce nu trebuie minimizate emoțiile copiilor de tristețe, tânjire pentru casă etc. Ne dorim ca în urma experienței copilul să fie fericit și bucuros și să devolte o independență asumată, dar acest lucru se poate face doar dacă el (și cei din jur, în special familia) o să înțeleagă să-și accepte tot spectrul emoțional pe care dorul de casă îl presupune.

[ Articol citit de: 1379 persoane ]

Georgeta Pânişoară
Doctor în psihologie, conferențiar universitar în cadrul Departamentului de Psihologie, Universitatea din București, a scris 9 volume și multe studii în reviste de specialitate și coordonează colecția Psihologia copilului & Parenting la Polirom.

Lasă un răspuns