Sunt pregătit pentru succes: stima de sine

400 de articole de educație

Părinte 2Un aspect important pe care mulți părinți și multe cadre didactice tind să îl subestimeze este nivelul la care copilul/elevul are o stimă de sine consistentă, constantă și „rezistentă” la influențele venite din mediu.. Stima de sine care este definită drept „sentimentul propriei valori” (Coleman și Glaros) se dezvoltă în timp prin tot ceea ce face educatorul.  Astfel, confirmarea externă (laude, premii, importanța efectivă a lucrului bine realizat etc.) îi oferă copilului credinţa că ceea ce face este bine şi este bine să meargă și mai departe. La polul opus jignirile, reacțiile nepotrivite și ignorarea efortului și succesului obținut de copil conduc la diminuarea stimei de sine a acestuia.

Mai mult decât atât McGuire  a a pus în evidenţă faptul că există o relaţie dintre stima de sine şi schimbarea atitudinală; persoanele cu stimă de sine mai scăzută au mai puţină încredere în sine, consideră mai puțin competente şi sunt, în genere, cu o stare mai puţin pozitivă decât cei cu stimă de sine înaltă. Astfel, copiii care au o stimă de sine scăzută, sunt mai deschişi la diferite influenţe venite din exterior și astfel sunt mai ușor de condus pe căi greșite.

Pe de altă parte, stima de sine poate fi susţinută de un interes mai mare pentru evenimente ce se petrec în afara sinelui, ceea ce trimite la ideea că persoanele cu o stimă de sine mai redusă tind să fie mai puţin implicative şi deschise spre învăţare. De altfel, stima de sine se află într-o legătură strânsă cu sentimentul adecvării şi al competenţei: este greu să menţii un nivel înalt de stimă de sine dacă te simţi incompetent şi inadecvat.

Concluzia pe care o putem desprinde din aceste rânduri este că, dacă persoanele cu stimă de sine mai scăzută sunt mai puţin implicative şi mai puţin deschise spre învăţare, acest lucru poate probabil să conducă spre şi mai puţine succese şi recompense sociale (este un fel de teorie a bulgărului de zăpadă deoarece, astfel, stima de sine va scădea şi mai mult aducând cu sine şi mai puţină implicare şi deschidere spre nou şi tot aşa).

creativity 2Cum putem să aflăm nivelul la care copilul/elevul are o stimă de sine înaltă sau scăzută? Iată trei întrebări la care este bine ascultăm ce ne răspunde copilul:

  • Pe o scală de la 1 la 10 unde ai situa încrederea pe care o ai în forţele proprii?
  • Ce îţi place la tine? Ce nu îţi place? Cantitativ, sunt mai multe lucrurile care îţi plac sau cele care nu îţi plac? Calitativ, sunt mai importante pentru tine lucrurile care îţi plac sau lucrurile care nu îţi plac?
  • Atunci când ai de a face cu o sarcină provocativă (dificilă, a cărei rezolvare nu este sigură/previzibilă) consideri de la început că o să ai succes? Sau este mai mare frica de a nu avea eșec?

Ascultați cu atenție ce răspunde copilul și dacă credeți că stima de sine este scăzută sau în pericol să scadă este bine să luați măsuri. Câteva idei în această direcție regăsiți într-un articol pe care l-am publicat mai demult: Succesul de mai târziu începe acum! Ce trebuie să învețe copilul dumneavoastră…

[ Articol citit de: 43 persoane ]

Ion-Ovidiu Pânișoară
Profesor universitar dr., conducător de doctorat în Științele educației, Director al Departamentului de Formare a Profesorilor, Universitatea din București. A publicat 16 cărți (autor, co-autor sau coordonator) - Comunicarea eficientă (patru ediții, Polirom) a primit în 2010 premiul Academiei Române.

Lasă un răspuns