Succes la școală! Gânduri pentru profesori…

Mai sunt doar câteva zile de vacanță. În curând intrăm în noul an școlar și noi toți – copii, profesori, părinți, bunici – trebuie să știm că urmează o perioadă de adaptare: de altfel, de modul în care o să decurgă prima saptămână de școală depinde, uneori, atitudinea pe care elevul o să o păstreze pentru mult timp de acum înainte.

Iar cheia întregului succes este … profesorul! Știu că acum mulți cititori – cadre didactice sau nu – o să aibă o reacție de nedumerire: iar profesorul? Elevul sau părintele nu contează pentru școală? o să apară imediat o continuare a întrebării de mai devreme.

Răspunsul este simplu: toți cei trei actanți ai educației: profesor, elev, părinte – sunt foarte importanți la construcția succesului școlar. Dar doar profesorul este profesionist în domeniul educației. Iată de ce el are un rol esențial. El o să construiască un mediu optim la școală sau o să facă ceea ce ne spune Gray (2014):

”Să ne imaginăm că avem un serviciu în care munca noastră este administrată – zi de zi – de către șeful nostru. Ni se spune exact ce să facem și când să facem! Ni se cere să stăm la locul nostru până când șeful ne spune că putem să ne mișcăm. Orice pas din ceea ce facem este evaluat și comparat – în fiecare moment – cu munca făcută de colegi” Cam așa se prezintă școala în ochii autorului citat, dar să ne aducem aminte că, de multe ori, îi spunem copilului „Școala este serviciul tău!” Ei bine, se pune întrebarea: cine ar aprecia un astfel de loc de muncă?

Iată de ce un prim semnal de alarmă este dat de modul în care facem tranziția de la vacanță – în care copilul a avut mai mult timp la dispoziție și mai multă libertate de decizie – la școală – care impune mult mai multă rigoare și – de ce să nu spunem – supunere din partea elevului.

Iată de ce, așa cum și studiile de specialitate arată, de modul în care profesorul știe să cultive relația sa cu elevii o să depindă foarte multe lucruri de acum încolo în sala de clasă. Smith Myles (2018) le propune profesorilor o serie de aspecte la care este bine să mediteze la început de an școlar:

Empatia la problemele elevilor. Mimica, gesturile dumneavoastră le arată elevilor acest lucru? (am insistat pe această problemă pentru că am întâlnit destul de mulți profesori care aveau înțelegere pentru copiii cu care lucrau, aveau deschidere și pasiune pentru școală, dar nu prea știau să o arate);

Acceptarea cu ușurință a ideilor, dar și ceea ce elevii simt. Uneori este ușor să încurajăm o idee nouă sau abilitatea elevilor de a supune propriei gândiri materia pe care o predăm. Pentru mulți profesori este mult mai greu să identifice emoțiile elevilor și să le accepte. Toți elevii au probleme care depășesc spațiul de discuție al materiei pe care noi le-o predăm la școală și este important ca fiecare profesor (nu doar profesorul – diriginte) să aibă un rol în gestionarea emoțională a clasei la care predă!

Implicarea elevilor în luarea deciziilor în clasă și oferirea de sprijin activ acestora spre a avea succes. Chiar de la cele mai mici vârste este esențial ca elevii să fie parte a procesului de identificare a celor mai bune decizii în clasă. De altfel, școala pregătește pentru viață și în viață rareori o să fie cineva lângă ei care să le spună ce să facă, cum să facă, când să facă… 

Partea a doua a ideii pare un pic exagerată: fiecare profesor consideră că se implică pentru obținerea de către elevi a succesului la școală și nu numai. Uneori însă modalitățile pe care le alegem să facem acest lucru nu sunt cele mai bune: de multe ori „școala pixului roșu” se axează prea mult pe greșeală și prea puțin pe aspectele pozitive pe care elevul le aduce în sala de clasă.

Abordarea problemelor în mod pozitiv. Niciodată în viață nu sunt numai aspecte roz, uneori apar probleme personale ale profesorului, alteori probleme personale ale elevilor sau pur și simplu aspecte care apar/ care se întâmplă pot să strice bunul mers al lucrurilor în clasa la care predați. De aceea profesorul trebuie să fie de multe ori un actor fantastic, de aceea problemele trebuie lăsate ca un bagaj la intrarea în sala de clasă, iar școala trebuie să rămână un loc al lucrurilor bune. Nu este deloc ușor și de aceea profesia didactică presupune vocație!

SUCCES LA ȘCOALĂ!