Strategii prin care copilul își domină părinții/profesorii

De multe ori educatorii (fie ei părinți sau profesori) se plâng că „nu mai au ce să le facă” celor mici, că Strategii de dominareajung în momente în care se simt fără putere, în care pare să nu mai existe o ieșire. În aceste momente copiii/elevii utilizează (fie că își dau seama, fie că o fac instinctiv) strategii care împing adultul într-o situație fără ieșire. Poate că este util ca – înainte de a se ajunge acolo – să vedem care sunt principalele modalități prin care copiii ajung în situația de a-i domina pe adulții din jurul lor. Pentru aceasta vom aduce în atenție perspectiva oferită de către Morrish (2004):

1. Blocajul. În recunoașteți simplu: când li se cere ceva copiii pur și simplu aceștia stau și așteaptă să vadă ce se întâmplă. Mai mult decât atât, fac și diverse comentarii. De pildă,  „Este plictisitor…” sau „Chiar trebuie să fac asta?” sunt două dintre reacțiile favorite pentru astfel de cazuri. Ce se întâmplă de fapt? Copiii pur și simplu așteaptă ca adultul să negocieze, să îl roage să facă respectivul lucru. Iar dacă acest lucru se întâmplă – copilul o să vrea din ce în ce mai multe și o să ofere din ce în ce mai puțin;
2. Imunitatea: apare atunci când copilul observă că adultul nu-l mai poate pedepsi mai mult și capătă astfel putere în relație. Expresiile favorite sunt acum în genul următoarei: „În regulă, o să mă trimiți în camera mea. Nu-mi pasă!” Morrish vorbește în acest caz despre puterea expresiei „Nu-mi pasă!” care face ca micuțul nostru să devină câștigătorul conflictului.
3. Furișarea: apare atunci când copiii monitorizează adultul și pornesc comportamentele nepotrivite exact când acesta are ceva de făcut: un profesor care este cu spatele la clasă, un părinte care tocmai a început o convorbire importantă la telefon etc.
4. Devierea responsabilității: de câte ori copilului i se cere să-și asume responsabilitatea pentru ceva ce a făcut el o să spună că nu este adevărat, că nu a făcut respectivul lucru (și o să ceară adultului să-i demonstreze cu dovezi că el a fost de vină).
5. Inversarea: presupune că elevul a învățat consecințele comportamentului său și acum folosește inversarea pentru a obține avantaje. De exemplu a învățat ce mult vă temeți de momentele penibile (spre exemplu o scenă în timpul unei inspecții la clasă pentru profesor sau o scenă în magazin – în cazul părintelui) sau pur și simplu vă ignoră (Morrish spune că face mai mult decât a nu vă asculta cerințele, pur și simplu pretinde că nu existați!)

Ce este de făcut? Pentru început trebuie să îi arătați copilului că știți despre ce este vorba, că știți exact ce urmărește prin comportamentul lui. În al doilea rând trebuie să alegeți dumneavoastră momentul negocierii: mulți adulți greșesc crezând că – din moment ce dețin o poziție de forță – nu o să aibă vreo problemă în a obține ceea ce își doresc de la copil. Morrish spune „Dacă negociați acum cu copilul pentru ca el să facă ceea ce trebuie, mai târziu o să ajungeți să vă rugați/implorați”. Nu uitați: nu trebuie să negociați pentru ceea ce este firesc, negocierea – despre care am vorbit și noi în alte articole – este utilă în momentul în care dorim să dezvoltăm, să creștem, să schimbăm.

La 44 de lei pe elefant.ro!

[ Articol citit de: 2852 persoane ]

About Ion-Ovidiu Pânișoară 395 Articles
Profesor universitar dr., conducător de doctorat în Științele educației, Director al Departamentului de Formare a Profesorilor, Universitatea din București. A publicat 20 cărți (autor, co-autor sau coordonator) - Comunicarea eficientă (patru ediții, Polirom) a primit în 2010 premiul Academiei Române și două jocuri educaționale. Coordonează la Editura Polirom colecțiile Profesorul de succes și Carieră. Succes. Performanță.

10 Comments

  1. Cine are timp si parcurge ceea ce scrie dl I.-O. Panisoara are multe de invatat; va multumesc in numele celor care vor avea doar de castigat in experienta lor prin directiile sugerate!

  2. am observat data articolului dar imi incerc norocul cu o intrebare Ce sfat dati unui cadru didactic aflat in urmatoarea situatie ,, un copil , baiat, singur la parinti,9 ani, care nu isi duce niciodata sarcinile la bun sfarsit , indiferent de materia de studiu, face numai ce vrea el adica paraseste ora deoarece merge la baie si de 3 sau 4 ori intr-o ora in care are de lucru!!!,temele jumatate sunt scrise de mama, nu invata, daca colegii scriu 10 randuri el scrie jumatate ca asa doreste el!!! etc, primeste calificativele in consecinta, merge acasa si spune ca este batut!!!!ca a fost jignit, lucruri false in totalitate, copiii incearca sa -l ajute prin pauze asa cum fac cu alti 2 copii declarati cu ces, el refuza. prefera in pauze sa loveasca fete, fara sa-si ceara scuze. la gradinita am inteles ca mama a schimbat cateva educatoare acestea toate avand ceva cu copilul ei, dar cel mai mult a fost tinut acasa pe motive de boala imaginara a copilului , intrebarea mea este cum poate un cadru didactic sa se apere in fata miciunii elevului si a parintelui , initial m-am gandit la o camera de luat vederi audio video dar se pare ca e ilegal, se pare ca apararea noastra e ilegala minciunile unora ,nu…stiu ca sunt si altii in situatia mea sau poate au fost mai norocosi, dar ar fi o idee, ce ne facem cand parintele minte, am studiat dificultatile de invatare ale copiilor nu comportamente deviante ale adultilor….multumesc

    • Buna seara,
      Cred că ar trebui mai întîi să aflați de ce face copilul așa. De obicei există o traumă, o suferință care declanșează o astfel de reacție. Cred că de la părinți pornește totul și reacția copilului este doar o reacție la ceea ce se întâmplă. Dacă în părinte nu găsiți un partener o să fie greu, foarte greu. Dar mai există o șansă – să găsiți cheia motivării elevului, să vedeți la ce răspunde favorabil și să mizați pe acest lucru. Dar, în lipsa acțiunii părintelui, o să dureze în timp și vă așteaptă un efort considerabil. O seara frumoasă!

  3. Este perfect adevarat si este verificat de mine, domnule profesor!Pentru asemenea copii ajungem sa identificam metode la care altadata nici nu ne/ar fi trecut prim minte. Multumesc!

  4. Deosebit de clarificator pentru mine acest articol. Spuneti-mi, va rog, care este numele complet al autorului citat?
    Multumesc

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*


Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.