“Știați ca 21 dintre 23 astronauți au fost primii născuți?”Primul născut are mai mari șanse în viață?

Dacă aveți mai mulți copii, v-ați pus vreodată problema cât de mult influențează  ordinea nașterii în succesul lor social? Mai precis, are primul născut un avantaj? Joshua K. Hartshorne (care a ajuns la concluzia enunțată în titlul articolului nostru) a efectuat cercetări asupra modului în care ordinea nașterii copiilor într-o familie afectează maniera în care se dezvoltă personalitatea copilului. Două studii efectuate de el în ultimii 5 ani au dus la o concluzie uimitoare: poziția în familie afectează întradevăr QI-ul și personalitatea. Oare de ce?

Explicația nu este foarte simplă și conține o mulțime de factori, dar se pare că primul născut primește din partea părinților mai mult: mai mult timp dedicat (și implicit mai multă atenție) mai mulți bani sunt cheltuiți pe formarea și dezvoltarea lui etc. Iată o posibilă sursă a rezultatelor obținute de către cercetător.

Pe de altă parte se cuvine să remarcăm că există și nuanțe. De plidă, propriile observații ne îndreptățesc să spunem că distanța temporală între cei doi copii este importantă. Dacă al doilea copil vine la mai puțin de 4-5 ani de primul, cel mare nu apucă să beneficieze de suficientă atenție din partea părinților pentru o dezvoltare spectaculoasă. Atenția pe care părinții trebuie să o acorde celui mic în primii lui ani de viață micșorează nivelul de implicare pentru cel mare (care se află, la rândul său, la o vârstă critică). Mai mult decât atât, cel mare nu poate să înțeleagă și să-și asume prea ușor rolul de protector al celui mic (care i-ar da posibilitatea de a se autodezvolta și maturiza) dacă îi despart prea puțini ani…

Concluzie:  încercați să oferiți copilului toată atenția și tot suportul de care sunteți capabili. Mulți părinți au tendința ca, după primul copil, să privească mai  relaxat evoluția următorului/următorilor. Dacă primul copil este văzut drept o  provocare majoră în care părinții investesc toată energia lor, la următorul  aceste aspecte intră într-o anumită rutină. Nu uitați: studiile demonstrează că  grija și atenția de care dăm dovadă este direct proporțională cu succesul  social de mai târziu al micuțului.

Profesor universitar dr., conducător de doctorat în Științele educației, Director al Departamentului de Formare a Profesorilor, Universitatea din București. A publicat 31 cărți (autor, co-autor sau coordonator) - Comunicarea eficientă (patru ediții, Polirom) a primit în 2010 premiul Academiei Române și două jocuri educaționale. Coordonează la Editura Polirom colecțiile Profesorul de succes și Carieră. Succes. Performanță.

2 comentarii

comments user
laura

Buna ziua,

Puteti dezvolta putin subiectul? Mi-ar fi placut sa tratati mai mult diferenta de varsta intre copii si eventual sa precizati si niste solutii pentru parintii cu copii de varste apropriate (2 ani diferenta, spre exemplu).

Multumesc,
Laura

    comments user
    Ion-Ovidiu Pânișoară

    Diferența de vârsta este un factor cheie, o diferența mai mică de vârsta decât precizata in articol poate conduce la reacții de gelozie la copilul mai mare (celebrul complex al lui Cain). Pentru diminuarea acestei reacții este util un joc de rol in care sub supravegherea părinților copilul cel mare poate îndeplini mici roluri de părinte fata de cel mic. Ideea este ca trebuie sa vadă ca el nu pierde nimic din dragostea si grija părinților in momentul venirii pe lume a fratiorului/surioarei. Un alt element este acela al jucării frecvente a unor jocuri de cooperare între cei mici si a unor exercitii de dezvoltare a empatiei la cel mare. O discuție constanta cu el despre ce simte in legătura cu evenimentul (eventual sa îl punem sa deseneze) nu trebuie evitata. Nu in ultimul rând, este bine sa identificati modelele eroice din viața copilului (din cărți, desene animate etc.) si prezentarea unor situații in care eroul a fost sprijinit de cineva mai puțin puternic decât el (cum este cel mic fata de el).

You May Have Missed