Secretul jocurilor video. 10 aspecte pozitive despre stabilirea obiectivelor

400 de articole de educație, Generația digitală

Autorul Lucy Jo Palladino în cartea Copiii în epoca dependenței de tehnologie. Noile dispozitivecopiii digitale și riscurile utilizării lor excesive ne oferă o perspectivă inovativă asupra jocurilor video (care până nu demult erau considerate o problemă pentru educarea copiilor):

În jocurile video, obiectivele:

  1. Sunt bine definite – de exemplu, salvarea unei prinţese sau aruncarea cu o pasăre într‑un purcel.
  2. Sunt măsurabile. Primiţi un scor.
  3. Sunt gradate. Există scopuri imediate, care vă duc la urmă­torul nivel.
  4. Sunt susţinute prin feedback. Aflaţi imediat rezultatul acţiu­nilor dumneavoastră.
  5. Sunt limitate în timp. Un ceas ticăie, se aude o melodie. Mergeţi mai departe.
  6. Sunt realizabile. Nivelul de dificultate creşte treptat. Aveţi experienţa succesului.
  7. Nu sunt plictisitoare. Nivelul de dificultate creşte treptat. Aveţi experienţa provocării.
    8. Sunt sigure din punct de vedere emoţional. Puteţi face greşeli.
  8. Sunt active. Exersaţi.
  9. Vă oferă recompense. Stimulii vizuali şi auditivi acordă diverse recompense‑surpriză şi vă sărbătoresc succesul.

Cum putem aplica aceste principii în viaţa reală, pentru a ne ajuta copiii să‑şi stabilească obiective pentru ei înşişi ?

În primul rând, ce anume este important pentru copilul dum­neavoastră în acest moment? Vrea să‑şi îmbunătăţească o medie în acest semestru? Vrea să participe la o audiţie, pentru a obţine un rol într‑o piesă de teatru pusă în scenă la şcoală? Vrea să fie un înotător mai bun?

Încurajaţi‑l să‑şi definească mai clar aceste obiective : „Să iau un 10 la matematică la următorul test”, „Să obţin un rol cu replici în piesa de teatru care se va juca în primăvară”, „Să înot opt lungimi de bazin, în stil liber, fără să mă opresc, ca să intru în echipa de înot”.

Ajutaţi‑l să‑şi stabilească scopuri ce pot fi monitorizate, sco­puri gradate, realiste, dar care constituie o provocare : „Să mă filmez în fiecare weekend citind scenariul”, „Să înot în fiecare săptămână câte două lungimi de bazin mai mult”. Ajutaţi‑l să descopere modalităţi prin care să primească un feedback rapid – de exemplu, folosind cartonaşe cu mesaje, o înregistrare audio sau un grafic pe care să îi marcaţi progresul. Ajutaţi‑l să folo­sească acest feedback pentru a‑şi adapta scopurile, mărindu‑le sau micşorându‑le dificultatea, fără să aibă sentimentul eşecului. „Foarte bine. Acum ştim că‑ţi trebuie trei zile ca să înveţi la unele obiecte atât de bine, încât să iei notă maximă la test”.

Odată ce copilul este hotărât să depună eforturi pentru a atinge un obiectiv, folosiţi‑vă de acest fapt la fel cum Ulise a folosit ceara pentru a le astupa urechile marinarilor săi, ca să nu audă cântecul sirenelor. (Sirenele sunt făpturi mitologice al căror cântec este atât de irezistibil, încât cei care‑l aud uită de orice altceva şi sunt atraşi către ele – precursorul grecesc al soneriei telefonului.) Sunetele seducătoare ale sirenelor abă­teau marinarii de la drumul lor, îndreptându‑i spre recifuri, unde corăbiile lor naufragiau. Cereţi‑i copilului să scrie sau să dese­neze răspunsul său la întrebarea : „Ce este important pentru mine ?”. Încurajaţi‑l să ţină răspunsul la îndemână sau să‑şi pună la vedere un alt reper asemănător, într‑un loc strategic, ca să nu‑şi uite scopurile şi să respingă atracţia dispozitivelor care distrag atenţia, înainte ca acestea să înceapă să îl tenteze.Creativity

Asiguraţi‑vă că el știe că deja este un câștigător, din perspectiva dumneavoastră, stabilindu‑şi scopuri şi încercând să le atingă, astfel încât să aibă destulă siguranţă emoţională pen­tru a face faţă greşelilor. Satisfacţia personală pe care o va simţi copilul atingându‑şi scopurile pe care singur şi le‑a ales va fi, mai profundă şi mai de durată decât entuzi­asmul trecător care îl animă atunci când atinge un scop stabilit de realizatorul unui joc video.

 Materialul de față reprezintă un fragment publicat cu acordul Editurii Polirom din cea mai nouă carte apărută în colecția Psihologia copilului & Parenting coordonată de Georgeta Pânișoară. 

[ Articol citit de: 77 persoane ]

Georgeta Pânişoară
Doctor în psihologie, conferențiar universitar în cadrul Departamentului de Psihologie, Universitatea din București, a scris 9 volume și multe studii în reviste de specialitate și coordonează colecția Psihologia copilului & Parenting la Polirom.

Lasă un răspuns