Secretele motivării: frica sau entuziasmul?

Frica este un element des folosit în învățământ (atât în școală cât și de părinți acasă). De multe ori nuArta întrebărilor 2 vorbim de elemente problematice, dar spectrul unor consecințe negative pentru un comportament nepotrivit este uzual în practica educațională. De pildă, în școală i se spune elevului: „dacă nu înveți acum o să ai probleme mai târziu!” , iar acasă părintele accentuează: „dacă nu faci acest lucru o să te pedepsesc!”. Este oare eficientă motivarea prin frică? O astfel de perspectivă este adânc înrădăcinată în memoria noastră colectivă, poporul român chiar exprimă acest lucru foarte clar: „frica păzește pepenii!”. Putem utiliza teama ca motivator, dar cum facem acest lucru concret? Unde apare riscul și care este acest risc?

Să vedem ce spune literatura de specialitate. Janis şi Feshbach au emis o ipoteză după care audiența unui comunicator devine mai înalt motivată de a accepta afirmațiile acestuia, dacă este utilizat un nivel implicit de frică (inducerea unei tensiuni emoționale). Pentru a-şi testa ipoteza, cei doi autori au efectuat un experiment de recomandare a unei bune igiene a dinților. Au existat trei situații, fiecare mesaj conținând câteva informații despre cauzele distrugerii danturii şi recomandări asupra practicilor de igienă în acest sens.

  1. Mesajul care urmărea să inducă frică la cote înalte relata subiecților că infecțiile dentare pot cauza infecții secundare ce pot conduce la paralizie artritică ori la orbire completă.
  2. Mesajul de nivel moderat era centrat pe descrierea pericolelor curente ale unei igiene defectuoase a dinților.
  3. În sfârșit, mesajul cu nivel scăzut de frică era centrat pe informații bazale privind creșterea şi funcționarea danturii.

AmazonCei doi autori au observat că cea mai eficientă modalitate de a induce o igienă dentară corectă la subiecți a aparținut mesajului cu un cuantum redus de frică. Ei au argumentat că mesajul care a indus un nivel înalt de frică a produs supărare la subiecți care au intrat într-o stare defensivă, de evitare; aceștia deveniseră atât de înspăimântați de acest mesaj încât preferau să evite să se gândească la întreaga problemă.

Care este concluzia acestui experiment? Frica la cote înalte poate produce inhibiție.

Dar este frica un motivator atât de puternic?

Coon ne cere să răspundem la întrebarea următoare: cum putem învăța să ne bucurăm de activități care ne sunt la început neplăcute ori le percepem chiar „înspăimântătoare”? De ce unii oameni sar cu parașuta, iar alții fac baie iarna în lacuri înghețate? Frica ne-ar fi motivat în sensul unui comportament opus. Ce resort intern este declanșat – prin învățare – astfel încât putem depăși această inhibiție inițială? Există alte elemente care ne pot oferi o motivare afectivă pozitivă?

Răspunsul este simplu și poate să fie pus în practică imediat. Este vorba despre dezvoltarea entuziasmului. Entuziasmarea (puternică) poate fi considerată un motivator de tip afectiv cu nivel de intensitate ridicat şi nivel de activare foarte rapid.

Și acum să răspundem la întrebarea din titlu: frica sau entuziasmul?

[ Articol citit de: 143 persoane ]

About Ion-Ovidiu Pânișoară 395 Articles
Profesor universitar dr., conducător de doctorat în Științele educației, Director al Departamentului de Formare a Profesorilor, Universitatea din București. A publicat 20 cărți (autor, co-autor sau coordonator) - Comunicarea eficientă (patru ediții, Polirom) a primit în 2010 premiul Academiei Române și două jocuri educaționale. Coordonează la Editura Polirom colecțiile Profesorul de succes și Carieră. Succes. Performanță.

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*


Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.