Rolul unui animal de companie în dezvoltarea copilului

400 de articole de educație, Dezvoltarea personală la copii

Decizia de a îi lua copilului un animal de companie este una care pune părinții în situația săcopilului cântărească cu atenție avantajele și dezavantajele acestui pas important. Întrebări ca următoarele sunt inevitabile: Cine o să aibă grijă de animalul luat (părinții, copilul, și părinții și copilul)? Ce schimbări aduce animalul de companie în viața de familie? Ce buget de timp trebuie să îi acordăm? Este greu să crești un animal de casă? Și dacă copilul se plictisește după prima săptămână? Ce facem cu animalul de casă când plecăm în vacanță? Și dincolo de toate aceste întrebări una care le înglobează pe toate: Merită?

Să vedem cum putem răspunde la întrebarea fundamentală: Da sau NU? Literatura de specialitate ne oferă câteva dovezi în acest sens. Melson (2013) observă că animalele au roluri simbolice importante pentru viața copiilor în povești (fie ele pe suport tradițional – în cărți, fie transpuse în scenarii de film), jucării și – mai nou – în realitatea virtuală. Deci imaginea animalelor este prezentă, este puternică în mintea copiilor. Dar să îi luăm un animal VIU pe care să-l încludem în viața familiei noastre?

Mergem puțin mai departe și vedem că un studiu efectuat pe 37 școli din mediul urban și rural din Australia (prezentat de Jonica Newby) a arătat că prezența unui animal de companie a dezvoltat atât responsabilitatea copiilor cât și coeziunea și atmosfera pozitivă în clasă. Acest lucru este valabil – vedem acum – nu doar acasă, ci și în clasă, la școală. De altfel în Australia, pe site-ul Department of Environment and Primary Industries sunt expuse un set de motivații pozitive care susțin importanța unui animal de companie în viața unui copil printre care: îl învață responsabilitatea și are un rol în dezvoltarea acestuia (spre exemplu abilitățile sociale și stima de sine), îl învață o lecție de viață etc.

Stephens (2007) punctează și ea câteva elemente importante:

Un animal de companie conduce la managementul emoțiilor negative și dezvoltă atașamentul față de natură pentru copii. Aceștia se tem mai puțin de animale prin comparație cu ceilallți și învață să gestioneze frica de necunoscut. să admire efortul și inteligența pe care le pun în funcțiune animalele pentru supraviețuire.

Un animal de companie produce stimă de sine pozitivă și iubire necondiționată, respect. Acest lucru deoarece animalele își iubesc stăpânii în mod necondiționat, iar copiii învață astfel că animalele merită respect din partea lor. Învață că trebuie să țină seamă de nevoile și sentimentele celor din jurul lor.

Responsabilitate și implicare sunt alte caracteristici importante pe care îngrijirea unui animal de companie le dezvoltă. Copilul învață – atunci când are grijă de un animal – ca trebuie să recunoască și să răspundă la nevoile acestuia. Fără a-l speria pe copil, înainte de a cumpăra un animal de companie, este bine să îl responsabilizați referitor la ceea ce va face el pentru a-l îngriji. Câteva responsabilități stabilite cu fermitate, dar pe măsura vârstei copilului se dovedesc benefice. Trebuie însă să știți că – similar cu orice altă rutină/ deprindere – acest comportament se va dezvolta în timp și, uneori, nu o funcționeze de prima dată.

În sfârșit – vorbim despre un contact nemijlocit cu realitatea (uneori dură) și nu în ultimul rând despre acceptarea ciclului vieții. Copiii pot conștientiza și înțelege mai bine viața și moartea prin prisma unui animal de companie: Stephens spune că de multe ori (în urma multor desene animate văzute am spune noi) copiii pot să creadă că o dorință magică poate să dea moartea la o parte și să aducă la viață personajul pe care-l îndrăgesc. Ei bine, pierderea animalului de casă duce la o concluzie clară: există un sfârșit pentru toate în viață oricât de mult ne dorim ca el să nu se producă. Și învață să prețuiască amintirile și că animalul respectiv poate să rămână mai departe în viața lor prin amintirile frumoase pe care le păstrează despre el.

La aceste idei mai putem adăuga (sau sublinia) câteva – pe care noi le considerăm importante:

  • Organizare și urmarea regulilor. Aducerea unui animal de companie în casă vă poate ajuta la a-i impune în mod plăcut copilului niște reguli, fie strict de programul său cu animalul și rutina ce trebuie urmată, fie ca joaca cu „noul prieten” să fie recompensa după ce el urmează reguli și face extra-efort într-o anumită direcție.
  • Amplificarea stării de bucurie. Pentru copil jocul este o sursă importantă de dezvoltare, dar și de satisfacție. Cu toate acestea uneori îi este dificil să găsească parteneri pentru toate momentele în care vrea să se joace. Animalul de companie este un prieten gata oricând de joacă – ceea ce îi va aduce copilului multe bucurii, în afara celor care provin din alte surse.
  • Reducerea agresivității. Unii copii au dezvoltat un nivel mai mare de agresivitate. Un training în care trebuie să aibă grijă de animal și să nu îl chinuie deloc poate fi benefic pentru dezvoltarea unui alt stil de acțiune. Pentru aceasta copilul trebuie să aleagă chiar el animalul și apoi primește indicații referitor la cum trebuie să se poarte cu el (fiind atenționat ori de câte ori se manifestă agresiv).
  • Reducerea anxietății și stresului. Există o serie de studii care demonstrează că relaționarea cu un animal de companie detensionează copilul, făcându-l mai relaxat, cooperant, prietenos.
  • Dezvoltarea fizică. Anumite animale (nu peștii sau țestoasele) au nevoie de multă mișcare, ceea ce înseamnă că și copilul o să facă mișcare.

Desigur există și dificultăți în a crește un animal. Nu trebuie omise aspectele referitoare la curățenie, la toate elementele ce țin de sănătatea animalului. Toate acestea trebuie puse într-o balanță cu argumentele prezentate mai sus înainte de a merge mai departe.

Ce animal de companie are copilul dumneavoastră? Ce animal de companie au copiii din clasa dumneavoastră (pentru că – așa cum am văzut – în debutul articolului – studiul lui Newby a fost făcut pe importanța unui animal de companie care aparținea întregii clase de elevi)? Care este experiența dumneavoastră cu creșterea unui animal de companie de copil/copii?

[ Articol citit de: 447 persoane ]

Georgeta Pânişoară
Doctor în psihologie, conferențiar universitar în cadrul Departamentului de Psihologie, Universitatea din București, a scris 9 volume și multe studii în reviste de specialitate și coordonează colecția Psihologia copilului & Parenting la Polirom.

2 comments

  • Buna seara trebuie a recunosc ca am inceput sa citesc aceste mesaje in urma unor evenimente nefericite din familia mea .Mai exact copilul meu este hartuit la scoala de catre anumiti colegi ,dar ce este mai grav acum urmeaza , este hartuit si de catre diriginte.Ce se poate face in astfel de situatii?

    • În primul rând trebuie să vă dezvoltați copilul în direcția unor strategii de luptă împotriva bullyng-ului. De ce? Pentru că „hărțuitori” o sa întâlnească de mai mult ori în viață. Dar dacă situația devine gravă trebuie să vă gândiți și la alte măsuri (de la o discuție clară cu dirigintele până la mutarea copilui din clasă). Știu că sunt radical, dar uneori riscurile pasivității sunt mai mari… O seara fumoasă și succes!

Lasă un răspuns