Mulți părinți se confruntă (în mod tradițional în perioada adolescenței) cu comportamente negative ale 
copiilor, uneori ajungând de nivel antisocial. Mai mult chiar, cercetările arată că momentul debutului acestui fenomen este uneori mult mai devreme, chiar în clasele primare sau gimnaziu. Ce pot să facă părinții? Care sunt factorii de risc, elementele care trebuie să ne atragă atenția că micuțul nostru se îndreaptă spre eventuale comportamente antisociale mai târziu? Într-un studiu colectiv, Homel și colaboratorii (1999) identifică o serie de factori de risc dintre care subliniem:
1. Copilul: (1) încearcă o acută lipsă de securitate a atașamentului părinților față de el (nu se simte suficient de iubit, este amenințat cu expresii de tipul „dacă nu faci X nu te mai iubesc!” etc.) (2) dovedește un nivel scăzut de empatie față de problemele celor din jur (de obicei acest nivel scăzut apare ca urmare a faptului că și el nu s-a simțit înțeles de către cei din jur ori aceștia nu i-au cerut niciodată nimic oferindu-i în schimb, totul) (3) are o stimă de sine scăzută.
2. În familie: (1) nu există relații armonioase între părinți (se ceartă des, există un climat negativ permanent) (2) nu există un control și o monitorizare activă a copilului (control și monitorizare neintruzive, care îi păstrează micuțului libertatea și independența). (3) stilul de educație este agresiv sau inconsecvent (părintele are reacții foarte diferite între ele de la o zi la alta sau de la o oră la alta) și (4) este o implicare scăzută în activitățile copiilor.
Concluzie: aveți în minte aceste semnale de alarmă și verificați permanent dacă vreunul dintre factori se modifică (în sens negativ). Am ales aici elementele care se află în mâna dumneavoastră, pe care le puteți influența decisiv. Deci, depinde de dumneavoastră!