De școala românească se plânge toată lumea: elevii, părinții, societatea în întregul ei și chiar …
cadrele didactice. Sunt demonstrate „negru pe alb” deficiențele care duc la o funcționare cu probleme a unui sistem de învățământ greoi, pe alocuri nepotrivit, stresat și stresant. Ne lovim cu toții de aceste dificultăți indiferent de care parte a catedrei ne aflăm. Totuși, dincolo de o problemă sau alta, dincolo de un element pozitiv sau negativ, oare care sunt acele aspecte fundamentale fără de care o școală nu mai este o organizație „sănătoasă” pentru persoanele care o compun? Un răspuns simplu (de multe ori cele mai bune soluții sunt cele simple!) ne este oferit de către Ungoed (1997). Analizați aceste trei caracteristici simple și vedeți dacă se regăsesc ca atare la școala unde învață copilul dumneavoastră (sau la care dumneavoastră sunteți profesor):
- Caracteristica „personală”: o școală eficientă trebuie să susțină o dezvoltare personală armonioasă la elevii săi. De mult prea multe ori am văzut școli (lucru încurajat și de părinți!) la care contează ca elevul să învețe multă matematică, multă „română” etc. Prea puțini se întreabă dacă rolul școlii nu este mai degrabă de motivator, de a dezvolta încrederea în sine și respectul față de propria persoană și față de cei din jur. Toate celelalte o să fie mai ușor de dezvoltat dacă ne-am asigurat că am construit o personalitate puternică și motivată să facă ceea ce trebuie. În caz contrar elevul o să învețe forțat de împrejurări (și de noi) căutând prima ocazie să „evadeze” din ceea ce i se pare un calvar.
- Școala trebuie să se asigure periodic că le propune elevilor spre învățare conținuturi relevante, utile pentru ei, clare și benefice dezvoltării sociale. Nu de puține ori elevul este complet ignorat atunci când se stabilește ce trebuie el să învețe, cum trebuie să învețe, ce auxiliare sunt folosite etc.
- Școala este o pregătire pentru inserția socială. De aceea ea trebuie să asigure un climat pozitiv,
echilibrat, securizant pentru elevi. Dar nu trebuie să uităm că elevii se simt cel mai bine atunci când există reguli clare, când acestea se aplică fără discriminare, când știu și cum să obțină succesul școlar, dar și cum să se ferească de eșec. Iată de ce școala trebuie să aibă un management corect și bine ancorat în realitate iar profesorul ca manager al clasei trebuie să dezvolte această coerență și securitate emoțională și socială pentru toți elevii săi. Asta nu înseamnă că toți elevii trebuie tratați la fel, că le sunt necesare același lucruri și că vor reacționa la fel la un stimul anume. Dimpotrivă, regulile impun un echilibru dinamic. Să luăm un singur exemplu: să spunem că avem trei elevi – primului îi este foarte sete, celui de-al doilea îi este mai puțin sete și celui de-al treilea nu îi este deloc sete. Greșeala acestei perspective este să le oferim același pahar cu apă: pentru primul o să fie prea puțin, cel de-al doilea o să fie mulțumit, iar pentru cel de-al treilea este prea mult!
Acum să privim din nou regulile de mai sus: școala copilului dumneavoastră cum arată?