Profilul cadrului didactic în România (2): rol în societate

Continuăm astăzi efortul nostru de a contura un posibil profil al profesorului. De data asta o să punem în evidență un aspect care poate explica multe dintre problemele sistemului, pornind de la demotivarea oamenilor și ajungând la calitatea (sau lipsa de calitate) a activității la catedră. Să ne închipuim un pic profilul persoanei care alege să urmeze o carieră didactică. Nu vom aduce în discuție situația declasantă în care cel care debutează ca profesor o face din lipsa unei alternative mai ofertante. Vom lua situația cea mai bună, persoana care vine cu entuziasm, care vrea să „schimbe lumea”, care consideră că o să aibă un rol important în mersul societății. O persoană plină de bune intenții, un profil uman în care se încadrează mulți dascăli. Să luăm un exemplu care face parte din cotidianul fiecăruia dintre noi: un ziar publica acum câteva zile un articol despre câțiva dintre elevii care au avut media 10 la examenul de Bacalaureat. Ei bine, din cinci persoane intervievate, una declara că vrea să devină profesoară de geografie. Din experiența pe care o avem la Departamentul de Formare a Profesorilor, Universitatea din București putem spune că situația are astfel de accente și pentru studenții care aleg să facă modulul psihopedagogic. Mulți dintre ei sunt bine intenționați, îi sperie perspectiva salarială, dar au entuziasmul tinereții și își doresc să aibă ocazia să schimbe în bine fața societății.

Până acum totul pare în regulă. În cercetările noastre am observat că profesorii continuă să aibă o astfel de percepție mult timp (poate toată viața) și consideră (pe drept cuvânt) că meseria de dascăl este de o importanță covârșitoare. Într-o investigație adresată cadrelor didactice:

67% dintre cei intervievați considerau că importanța profesiei didactice este majoră pentru societatea românească (ar trebui să se afle printre primele trei cele mai valorizate profesii);

16% aveau opinia că profesia didactică are o importanță substanțială asupra societății (ar trebui să se afle printre primele șapte cele mai valorizate profesii)

3% considerau că importanța profesiei didactice este medie (ar trebui să se afle printre primele zece cele mai valorizate profesii);

14% erau de părere că profesia didactică are o importanță mică (este mai puțin importantă decât primele zece cele mai valorizate profesii).

Vedem astfel că dascălii au mândria importanței lor sociale, pot accepta aspecte neplăcute sau demotivante (cum este spre exemplu un salariu necorespunzător) pentru că au acest resort intim („Fac ceva important pentru societate, rolul meu este de prim rang”).

Dar cum vede societatea rolul cadrului didactic? Iar acest răspuns este în măsură să ne dea mult de gândit…

42% dintre cei intervievați consideră că statutul profesional al carierei didactice este scăzut în România;

30% au opinia că statutul profesional al carierei didactice este ridicat, dar nevalorizat ca atare;

27% merg mai departe și spun că statutul profesional al carierei didactice se află în afara interesului public;

Doar 1% consideră că statutul profesional al carierei didactice este ridicat și valorizat ca atare.

Să punem acum în echilibru cele două perspective. Eu, cadru didactic consider că fac o meserie onorantă, importantă pentru tine societate. Pentru acest lucru sunt dispus să fac sacrificii de natură material-financiară deoarece am bucuria deosebită a rolului meu, a importanței mele în bunul mers al societății. De mine depinde cum o să fie societatea de mâine! Dar ce spune societatea? Societatea nu vede lucrurile la fel ca dascălii, nu le valorizează opțiunea, într-un cuvânt este nepăsătoare la sacrificiul pe care dascălul consideră că îl face. Dascălul face un dar societății, dar aceasta îl respinge, nu îl primește. În acest moment apare o disonanță și dascălul este mai demotivat ca oricând.

Este firesc și este urgent să reconsiderăm rolul dascălului în societate. În caz contrar resursa umană din învățământ se pierde (fie fizic prin plecările din sistem fie prin demotivare). Iar o țară cu un sistem de învățământ dezechilibrat nu are cum să se dezvolte.