Revenirea la școală înseamnă pentru copilul nostru și o reintregrare în grupul școlar divers al clasei din 
care face parte. Clasa de elevi este un microgrup social în care cel mic poate să întâlnească o mare diversitate de personalități (unele dintre ele dificile). Iată de ce este necesar să discutăm cu copilul despre rolurile pe care unii dintre colegii lui pot să le joace, despre cum trebuie să interacționeze cu colegii pentru a avea succes și pentru a se intregra bine în colectivul școlar.
Referindu-se la grupuri la modul general, Goodall Jr. ne vorbește despre mai multe astfel de roluri. Dintre acestea ne vom focaliza pe cele care pot să fie problematice pentru copilul dumneavoastră în relație cu colegii de clasă:
Prinţul ste o persoană care acţionează după cum dictează circumstanţele, îşi justifică acţiunile în funcţie de rezultate și dorește să obțină aibă autoritate şi putere asupra celorlalți. Nu‑i place să se supună ordinelor celorlalţi decât dacă are ceva de câştigat. Un Prinț în sala de clasă o să se autopropună în funcția de șef, o să le spună celorlalți colegi ce să facă, o să încerce să devină „veriga de legătură” între profesori și restul clasei. Este posibil ca în momentul în care devine șef să strângă în jurul lui câțiva colegi (formând grupul „popularilor”) și să încerce să păstreze distanța dintre ei și ceilalți copii din clasă prin jignirea celorlalți, prin păstrarea unei atitudini disprețuitoare.
Ce face copilul dumneavoastră dacă are un Prinț în clasă? Depinde care sunt rezultatele pe care le dorește și ce nivel de încredere în sine are. Cele două perspective presupun: ori micuțul dumneavoastră o să dorească să fie în „suita” Prințului ori o să se afle în tabăra opusă, cu riscul de a ajunge obiectul șicanelor. Trebuie să discutăm cu el, să vedem ce își dorește cu adevărat, să îi oferim mai mult suport. Important este ca, oricare o să fie poziția în care o să situeze, el să se simtă bine în propria piele și să nu se lase afectat de reacțiile celor din jurul lui. Dacă un Prinț observă că oponentul său este o persoană puternică și nu îl poate destabiliza prin acțiunile defăimătoare și disprețul afișat, o să încerce să îl aducă în tabăra lui ori o să își caute altă „victimă”.
Curteanul este un lingușitor care se află de obicei în suita prințului. Tot timpul zâmbitor este în același timp apreciat de liderul clasei și de profesori. Nu este o poziție problematică pentru copilul dumneavoastră decât dacă cel mic își dorește să devină el însuși un Curtean. Iată de ce trebuie să îi explicăm copilului diferența dintre o abordare pozitivă a problemelor (când cel mic este zâmbitor, nu îi jignește gratuit pe ceilalți, este apreciat de către cei din jur drept un „băiat bun”) și lingușire (când toate acestea se fac din perspectiva unor scopuri ascunse).
Subminatorul este interesat să deţină controlul şi să influenţeze rezultatele grupului. Totuși nu iese la lumină așa cum face Prințul. Subminatorul este o persoană vicleană este un intrigant care caută să obțină avantaje în mod necinstit, să „scoată castanele din foc cu mâna altuia”. Se aliază cu Curteanul pentru a obţine poziţii de forţă. Acționând ca o adevărată „Eminență cenușie”, Subminatorului i place să bage zâzanie în grup, să producă conflicte.
Copilul trebuie să știe că Subminatorul poate să fie distructiv pentru el. Dacă intră în „jocul” acestuia mai devreme sau mai târziu o să se trezească în postura de victimă. Iată de ce Subminatorul trebuie evitat (mai ales când sugestiile acestuia sunt împotriva corpului profesoral). Un exemplu des întâlnit este când un Subminator îl împinge pe un coleg să îl înfrunte pe un profesor cu care el, Subminatorul, are un conflict. Rezultatul? Deși aflat la originea situației, Subminatorul nu pățește nimic, dar colegul care a fost convins să înfrunte profesorul ajunge să fie pedepsit.
Duşmanul prietenos doreşte să apară ca fiind prieten al copilului în timp ce îşi maschează adevăratele intenţii. Dacă copilul se destăinuie și îi spune micile lui secrete, Dușmanul prietenos o să îl facă de râs în fața celorlalți (cărora o să le dezvăluie toate confidențele). Iată de ce trebuie să îl învățăm pe cel mic să își aleagă cu atenție prietenii și să investească pe cineva cu încredere doar în momentul în care este sigur că acesta o merită.
Furiosul este o persoană cu un comportament narcisist. Este dezgustat, nerăbdător, sătul de reguli, caracterizat drept „persoană rebelă”. Este foarte emoţional în perioadele de conflict și vrea să inducă aceleaşi sentimente în alte persoane. Se ceartă cu profesorii, cu părinții (și cu alți factori de autoritate) și le spune tuturor că el face doar ceea ce dorește. Riscul apare atunci când un Furios devine obiect de admirație printre colegi. Copilul poate să facă fapte necugetate deoarece vrea să aibă și el „curajul” sau „independența” pe care le-a văzut la Furios. În acest caz trebuie să vorbim cu el, să îi explicăm cu răbdare și calm, să ne asigurăm permanent de valoarea persoanelor pe care cel mic le vede ca modele de urmat.
Am prezentat aici doar patru roluri problematice. Dar copilul se poate întâlni cu mult mai multe în sala de clasă. Iată de ce este important să îl pregătim, să îl antrenăm pentru viață. Acest lucru trebuie făcut însă cu diplomație, cu atenție și cu măsură. Nu ne dorim ca micuțul nostru să fie o persoană temătoare, stresată, speriată de multitudinea de probleme cu care o să se întâlnească la școală și mai apoi în viață. Trebuie să ne asigurăm permanent că nivelul lui de încredere în sine rămâne la cote ridicate.