Pregătirea copilului pentru școală

În curând începe școala. Pentru părinți și pentru copii este un moment important care trebuie pregătit cu mare grijă. Copilul a fost în vacanță (și da – și noi părinții am fost în concediu), rutina somnului, a învățării, a organizării s-au schimbat. Ce putem face?

În primul rând este bine să facem o distincție între momentele cu impact critic și cele care aparțin continuității. Mai precis, este mult mai dificil să pregătim copilul atunci când el se află la debutul unui ciclu (de exemplu prima zi de grădiniță, intrarea în clasa pregătitoare, prima zi la liceu etc.) Pentru copilul care se află în continuitate (de exemplu, trece de la clasa a II-a la clasa a III-a rolul părintelui este mai bine delimitat, dar la fel de important).

Să luăm spre analiză primul caz. Copilul care se află la un moment de debut nu are experiențe legate de spațiul educațional în care se integrează. Aceste necunoscute îi provoacă o stare de nesiguranță și un stres suplimentar. Cum o să fie: colegii, profesorii, școala în ansamblul ei? Iată de ce este important să vorbiți cu el despre toate aceste probleme, să provocați această discuție (chiar dacă el nu ne spune nimic în acest sens). Stresul există și părintele trebuie să-și ajute copilul să îl conștientizeze și să îl diminueze. Este bine să îl duceți la școală (este vorba despre clădirea în sine, sala de clasă în care o să învețe), să îl obișnuiți cu mediul, să îl lăsați să exploreze, să-și domolească o parte dintre temerile pe care le are. Dacă este posibil este util să existe și o întâlnire a părintelui și copilului cu profesorii care vor predea, să le explicați ceea ce așteptați de la ei, să aflați ce așteaptă ei de la dumneavoastră și să stabiliți un bun start (care este un factor pozitiv pentru părinte, dar și pentru profesor care are mai multe informații despre elevii săi).

Fie că vorbim despre debut fie că vorbim despre continuitate este bine să discutăm cu copilul despre experiențele plăcute pe care le-a avut cu colegii/profesorii în anul anterior. Chiar dacă nu există o corespondență directă (de exemplu până acum a fost la grădiniță și acum merge la școală), el poate în acest mod să conștientizeze că are puterea de a face față unor situații noi, că a mai avut astfel de probleme și a știut să le rezolve. În exemplul dat mai sus îi reamintim copilului cum și-a făcut prieteni la grădiniță și că totul a fost frumos și bine până la urmă. O astfel de asociere este utilă, copilul o să aibă mai mult curaj și încredere în forțele sale.

Un alt factor pozitiv presupune să îl pregătim anticipativ și pentru situații mai puțin plăcute. Nu trebuie să îi descriem totul în culori roz pentru că, atunci când o să aibă și probleme o să fie un șoc foarte mare între ceea ce a sperat și ceea ce se întâmplă în realitate. Cu siguranță o să existe colegi cu care nu o să se înțeleagă. Întrebările de tipul: „Ce faci dacă colegul tău…?” îl pun în situația de a reflecta la un răspuns și de a analiza (astfel nu doar că se simte mai stăpân pe el, dar o să aibă și o reacție mai rapidă atunci când o să se confrunte cu un caz de tipul celor descrise de către noi).

Pregătirea copilului pentru școală presupune și o serie de factori de organizare a vieții celui mic. Un prim exemplu este rutina de somn. Vacanța a adus unele „relaxări” pe care este timpul să le ajustăm acum. Nu ne dorim ca micuțul nostru să aibă o stare de oboseală la școală: aceasta poate să producă stres suplimentar, neatenție la ore, note mici și o nervozitate mai mare în relațiile cu cei din jur. Toate aceste consecințe au un impact nociv asupra motivației copilului pentru școală. Iată de ce este bine să fim fermi în respectarea orei de culcare. Nu vom face însă acest lucru imediat, vom pune în practică teoria pașilor mărunți. Cu o jumătate de oră înainte de ora stabilită pentru somn este adus în patul lui. Apoi au loc mici activități de liniștire a copilului: se ascultă muzică relaxantă, se discută despre lucruri frumoase etc. Recomandăm ca părintele să participe la acestă jumătate de oră (care este, înainte de toate, un timp de calitate petrecut cu copilul). Însă trebuie să fim atenți să excludem elementele care pot să provoace o activare a celui mic: nu ne jucăm cu el, nu discutăm probleme „profunde” sau care ar putea să-i producă anxietate etc.

Un alt fapt important este ca micuțul nostru să nu considere că venirea școlii înseamnă că își pierde „privilegiile” primite în vacanță (în special distracția oferită de jocuri, timp petrecut la televizor etc.) Dacă își pierde brusc aceste elemente care îi aduceau satisfacție o să aștepte cu mai puțină plăcere școala (pe care o să o considere „cauza” acestei pierderi). Trebuie să avem grijă să integrăm în programul școlar toate elementele pe care el le consideră pozitive. Desigur că o să existe o redimensionare a timpului alocat acestora, dar în discuția cu copilul putem stabili împreună programul și să-l lăsăm să le găsească el locul în orarul zilnic. Astfel îl investim cu autoritate și alegerea o să-i aparțină (nu o să o mai considere impusă de către părinte). Mulți părinți cred că începutul școlii presupune că micuțul își începe și el „serviciul”; iar serviciul copilului înseamnă: școală, pregătirea temelor la care se adaugă orele suplimentare (activitățile opționale): engleză, sport, pictură etc. Rezultă o alergare permanentă care produce oboseală nu doar copilului, ci și părintelui (care trebuie să îl ducă la toate aceste activități suplimentare). Iată de ce este bine să alegem împreună cu copilul doar acele activități care sunt potrivite pentru vârsta lui, pentru dezvoltarea și pentru interesele pe care le are. Desigur, este bine ca el să știe multe lucruri, dar nu trebuie să uităm că ziua are doar 24 de ore și trebuie să existe un echilibru între efortul depus și „refacerea” forțelor, momentele lui de distracție.

Dincolo însă de toate aceste aspecte factorul esențial rămâne relația părinte-copil. Cel mic simte (sau uneori primește acest mesaj în mod clar de la părinte) că există așteptări din partea familiei sale referitor la prestația sa școlară. Aceste așteptări sunt firești însă este bine să vă asigurați că nu depășesc un anumit prag, că nu impun un stres/presiune prea mare (care o să conducă, până la urmă, la eșec și dezamăgire). Copilul trebuie să știe că aveți încredere în el, că se poate baza pe afecțiunea dumneavoastră atât în momentele în care reușește, dar mai ales în clipele în care rezultatele nu sunt chiar cele așteptate. Trebuie să dovediți răbdare, înțelegere și să îi oferiți astfel copilului un mediu emoțional sigur. Acest lucru nu înseamnă că trebuie să rămâneți fără reacție la rezultatele slabe pe care copilul poate să le înregistreze la școală. Este însă necesar să găsiți cauzele problemelor, să faceți împreună cu copilul un „plan de bătaie”, să vedeți care este calea cea mai bună pentru a rezolva situația și să îi arătați că sunteți alături de el cu căldură și fermitate.