Poveștile reprezintă un mod eficient prin care noi, oamenii, învățăm. Dacă urmăriți copiii ei sunt fascinați de desfășurarea unei povești care reușește să-i „prindă” și – mai târziu – o să recunoașteți câte ceva din cele pe care le-au citit (sau văzut dacă povestea este audio-vizuală) în comportamentul lor. Poveștile sunt un mod imporant de a ne educa copiii (de altfel, poveștile sunt prezente permanent în viața noastră: poveștile altora din care învățăm, povestea noastră din care învățăm, povestea care ar putea să fie/să ni se învâmple din care învățăm…)
Joan Barry observă: „multe dintre cele ce le-am învățat referitor la experiența umană provin din scrierile unor oameni, jurnale personale, autobiografii sau observații ale vieții, mediului și întâmplărilor. Povestea ta este parte a acestei istorii”. Copiii sunt înconjurați de povești, iar povestea lor devine parte a acestei lumi. Ei trebuie să se înțeleagă pe ei după ce au citit/văzut ceea ce li s-a întâmplat altor personaje. Carol Baldwin spune că „orice poveste conține trei elemente: un caracter unic care trăiește în condiții particulare și care are o problemă presantă pe care trebuie să o rezolve” Fiecare dintre noi corespundem foarte clar acestei descrieri, nu este așa? Copiii noștri sunt și ei într-o situație similară. Ca atare problemele pe care le au personajele din cărți trebuie să conțină aspecte pe care să le poată utiliza – la rândul lor – în viața de zi cu zi.
Se întâmplă acest lucru cu lecturile copiilor noștri? Sunt multe situațiile în care poveștile pe care le citesc EI nu ne plac NOUĂ (adulților). Nu găsim nimic interesant în lectura respectivă (mai mult decât atât, ni se pare că este chiar un text nociv). Și, uneori, avem dreptate. Alteori uităm că ne aflăm în fața unor copii care nu mai seamănă deloc cu copiii care am fost noi, adulții de astăzi. Copilăria lor este altfel, impactul tehnologiei asupra dezvoltării lor este imens (vezi un articol special pe această temă aici). Poveștile care ne plăceau nouă când aveam vârsta lor pot să fie despășite, pot să nu mai pară realiste, pot să transmită valori nefolositoare în societatea de astăzi. Citiți ACUM poveștile copilăriei dumneavoastră și – dacă lăsați nostalgia la o parte – pe unele dintre ele o să simțiți nevoia să le transformați, să le adaptați.
Nici poveștile moderne nu sunt toate folositoare. Au fost special gândite pentru ei, dar pentru noi părinții/profesorii este important să transmită și un mesaj. Este ca un aliment: pe care să-l alegem – pe cel sănătos, dar mai puțin aromat sau pe cel gustos, dar plin de E-uri?
Cu ceva timp în urmă am avut și eu o problemă similară. Textul de astăzi este scris și în ideea de a vă transmite o invitație: lansarea seriei de cărți Poveștile Diandrei. Am pornit de la un exercițiu pe care îl propun tuturor părinților și profesorilor: construiți povești pentru copii/elevi. Dumneavoastră știți cel mai bine de ce au ei nevoie, care sunt valorile care este bine să le exerseze, pe ce trebuie să insistați, care sunt traseele lor de dezvoltare viitoare. Spre exemplu: copilul nu are suficientă răbdare, se grăbește, nu este atent? Construiți o poveste despre răbdare. Pentru ca să fie și mai amuzant puteți să povestiți pe roluri cu partenerul (soția/soțul) sau dacă sunteți la școală cu un alt cadru didactic. Chiar și copilul poate să fie inclus în construcția poveștii: este ca un puzzle în care fiecare adăugați câte o piesă. Cele mai frumoase povești le aștept și aici, pe site. Ce ziceți de o astfel de provocare?
Și pentru că aș vrea să ne întâlnim și față în față, vă spuneam ceva de o inviație. La Bookfest (Romexpo) în data de 4 iunie orele 15.30 lansez o serie de povești (Poveștile Diandrei) pe care eu le-am scris așa cum v-am spus mai sus: cu dragoste față de copii, cu gândul la ceea ce vor ei să audă și la ceea ce vrem noi (aduții) să le transmitem. O poveste cu o prințesă și cu un extraterestru (colegi de bancă) care învață să se suporte, să colaboreze, află ce este iubirea, învață să comunice etc. Și câteva exerciții pentru copil pentru ca totul să fie mai ușor, mai frumos, mai distractiv. O lansare frumoasă cu actorii Adriana Titieni și Gabriel Coveșeanu (Cove), cu Nadia Tătaru de la Itsy Bitsy și cu multe alte provocări. Aș vrea să ne vedem acolo cât mai mulți și să ne spunem poveștile, să învățăm împreună să facem povești și să ne bucurăm de copiii pe care îi avem, să ne bucurăm de modul frumos în care ei cresc și devin adulți minunați.
Vă aștept cu drag!