Sari la conținut

Părinții și cuvintele lor – cum sunt afectați copiii

Cuvintele 3De mai multe ori în paginile site-ului nostru am vorbit despre forța cuvintelor și despre cât de atenți trebuie să fie părinții la ceea ce spun și fac pentru că totul o să se regăsească în ceea ce vor spune și vor face copiii lor (pentru un alt articol sugestiv privind forța cuvintelor vezi AICI).

Revenim și în articolul de față cu noi și noi dovezi și experimente pentru că o considerăm o problemă majoră, cu impact masiv în educația celor mici. Să vedem mai întâi studiul: în 1996 Bargh (apud Ciccotti, 2007) a fixat în mintea unor persoane conceptul de bătrânețe deoarece le-a pus să manipuleze fraze care conțineau cuvinte din acest spectru („riduri”, „păr alb”, „bătrân”). Când experimentul s-a încheiat (participanții nu știau care este scopul real al studiului) ei au părăsit încăperea și s-au îndreptat spre un ascensor care trebuia să-i ducă spre ieșirea din clădire. Pe culoarul pe care treceau participanții la experiment era așezat un cercetător care pur și simplu cronometra intervalul de timp de care avea nevoie fiecare persoană pentru a străbate distanța dintre ușa sălii unde avusese loc studiul și ascensor.

Ce credeți că s-a întâmplat? Persoanele care trebuiseră să manipuleze fraze care evocau bătrânețea au făcut pași mai mici și le-a luat mai mult timp să străbată această distanță prin comparație cu alte persoane care, deși participaseră și ele la experiment, nu fuseseră puse în situația de a manipula frazele în cauză (ci alte fraze, neutre, care nu conțineau cuvinte care vorbeau despre bătrânețe). Explicația acestei situații era simplă: persoanele care avuseseră de-a face cu expresii despre bătrânețe își activaseră intern un stereotip (persoanele în vârstă se mișcă mai lent decât cele tinere) și – fără să își dea seama – acționau ca atare.

Vedeți ce putere mare au cuvintele asupra noastră? De multe ori nici nu ne dăm seama, dar acționăm în funcție de ceea ce auzim și ceea ce vedem în jurul nostru. Iar experimentul a avut loc pe persoane adulte. Copiii au o capacitate și mai mare de a prelua, de a imita, de a acționa pe baza a ceea ce aud în jurul lor. Iată de ce trebuie ca părinți să fim foarte atenți la mesajele pe care le transmitem (de exemplu, cineva îmi spunea în urmă cu ceva timp că a avut câteva săptămâni foarte obositoare la serviciu – lucru de care se plângea des acasă partenerului. Deși nu era vizat de această conversație, copilul a auzit și a început să spună și el că este obosit de școală, să fie mai apatic și să refuze chiar și activitățile care înainte de acest moment îi făceau plăcere). Un exemplu în pus care trebuie (și poate!) să ne ridice un semnal de alarmă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.