Trăim într-o lume în care stresul de zi cu zi a devenit un adevărat flagel al timpurilor moderne. Avem „parte” de stres la locul de muncă, stres pe stradă, stres în magazine când ne facem cumpărăturile … Cu atât de mult stres în jurul nostru (așa cum am arătat în alte articole pe site) cred că timpul de acasă trebuie să încercăm să-l eliberăm de cât mai mult stres. Iar în „meseria” noastră de părinți apar multe situatii stresante: iată de ce este util să fim atenți la acele aspecte care pot diminua stresul in reația cu copilul nostru.
Greenberg (apud Newman, 2017) ne oferă câteva idei la care merită să reflectăm:
Întrerupeți ciclul îngrijorărilor și încercați să nu mai gândiți catrastofic. De multe ori copiii depășesc problemele cu mai mare ușurință decât părinții (care vor continua să se îngrijoreze mult timp după ce totul a reintrat în normalitate). Greenberg ne și oferă câteva situații pe care le putem întâlni în practica curentă: copilul care a luat o notă mică sau s-a bătut cu un prieten; autorul ne spune că dacă copilul o să „supraviețuiască” respectivei situații poate că este timpul să încetăm și noi, ca părinți, să mai gândim catastrofic.
Nu mai rezolvați lucrurile în locul copilului. Nu uitați că o astfel de conduită are un dublu tăiș – pe de o parte părintele își crește doza zilnică de stres și pe de altă parte copilul pierde ocazii importante să câștige autonomie,
Markham (2016) ne spune, la rândul ei, că este bine ca părinții să „renunțe la perfecționism”. Din moment ce nu există oameni perfecți nu există nici părinți perfecți. Autoarea accentuează lucrurile și mai mult deoarece ne oferă un sfat clar: „nicidată să nu te judeci ca părinte pentru comportamentul copilului tău, dar te poți judeca pentru modul în care alegi să reacționezi la acesr comportament”
În sfârșit, Wise (2014) este foarte fermă: ca părinte trebuie să înveți să „evadezi” din modelul „părintelui perfect”.
Dincolo de aceste sfaturi poate este timpul să regândiți relația cu copilul bazându-vă pe normalitate. Din păcate normalitatea a ajuns un lucru greu de găsit pe lângă lucrurile pe care le considerăm anormale (lucruri de care, din păcate, ne lovim la tot pasul). Ca părinte, dacă o să căutați adânc în dumneavoastră o să găsiți acea cale care să vă ofere dumneavoastră (dar și copilului – care preia tot ce simțiți ca o oglindă) mai puțin stres în relația părinte-copil.
