Un efort pe care trebuie să-l facă atât părintele cât și cadrul didactic este de acționa cu obiectivitate. De multe ori 
părinții care au mai mulți copii cad în capcana subiectivității: recompensează diferit efortul sau rezultatele celor mici. De exemplu, când copilul mai mare greșește, el este pedepsit mai puțin sever decât cel mic (explicația pe care am auzit-o de la părinți este de tipul „cel mare înțelege…”). Cum credeți că se simte mezinul? Înțelege explicația părintelui sau încearcă un sentiment de revoltă? Eroarea se poate produce în oglindă și în situația opusă: de exemplu, cel mic este pedepsit mai puțin (cu explicații de tipul „este mic, nu înțelege…”) și cel mare primește o pedeapsă mai mare.
De cele mai multe ori o astfel de inechitate duce la tensionarea relației dintre părinte și copil (dar și la creșterea rivalității și atmosferei negative între frați). De ce ajungem aici? Pentru că ne confruntăm cu teoria echităţii. Propusă de către Adams (apud Baron, Kerr, 2003) teoria echității consideră că oamenii se compară unii cu alții; mai precis, noi ne comparăm raportul dintre efortul investit și recompensa obținută cu raportul la care ajung ceilalți. Dacă efortul meu nu este recompensat la fel de mult ca efortul depus de către altcineva, atunci mă simt demotivat și descurajat. Dacă greșeala mea este pedepsită mai sever decât greșeala unei alte persoane, acest lucru nu are cum să mă bucure.
Același lucru trebuie să fie urmărit de către cadrul didactic în sala de clasă. Copiii se simt foarte rău atunci când consideră că profesorul avantajează pe unul dintre ei și acesta primește o notă mai mare în mod nemeritat. De obicei acest lucru se întâmplă când există un elev care lingușește profesorul. Chiar dacă ceilalți elevi consideră că în cazul lor evaluarea a fost corectă (au primit nota pe care au meritat-o), simplul fapt că lingușitorul primește o notă mai mare decât prestația sa duce la o stare de enervare și stres în sala de clasă.
Concluzie: Încercați să aveți reacții obiective față de copiii/elevii dumneavoastră. Nimic nu doare mai mult decât stresul indus de faptul că altul primește mai mult deși a muncit mai puțin sau este pedepsit mai puțin sever deși a făcut o greșeală mai mare!
