În ultimii ani motivația extrinsecă a fost privită din perspective contradictorii: uneori folosită
de părinți și cadre didactice ca unicul mod de a „controla” copiii, alteori s-a considerat că nu ajută la nimic, că elevul trebuie să ajungă să învețe „de plăcere”.
Probabil că ambele perspective sunt corecte dacă privim dintr-un unghi potrivit. Nu este potrivit ca părintele să condiționeze învățarea de un motivator extrinsec (îți cumpăr X lucru dacă o să primești 10 la școală!). De altfel, cercetările au demonstrat ineficiența unei astfel de perspective în mai multe domenii (nu doar cel educațional).
De multe ori, recompensele externe obţinute de către individ adesea slăbesc interesele personale, bucuria şi satisfacţia încercate de aceştia, din moment ce persoana face un lucru pentru alte motive decât lucrul în sine (Huffman, Vernoy, Williams şi Vernoy). De exemplu, firmele care utilizează reduceri substanţiale la vânzarea unor produse în campanii promoţionale (motivare extrinsecă) observă că uneori după retragerea promoţiei mulţi cumpărători, care achiziţionaseră pentru preţul mai mic decât al celorlalte, nu rămân loiali produsului respectiv.
Spuneam însă că adevărul este mai nuanțat de atât. Literatura de specialitate prin prisma mai multor cercetători (Deci, Ryan, pe de o parte, Harackiewicz, Manderlink, pe de alta) a pus în evidență faptul că recompensa externă nu reduce, în mod invariabil, interesul intrinsec în activitate; aspectul pozitiv apare atunci când recompensa este fundamentată mai degrabă pe competenţă ori pe obţinerea unei performanţe remarcabile decât în simpla implicare în comportamentul respectiv. Recompensa pentru competenţă o să producă un sentiment intens de mândrie şi poate sprijini persoana în dorinţa de a face şi data viitoare la fel de bine.
Mai mult, aşa cum observă un alt cercetăror (Carlson) multe dintre întăririle/recompensele externe pe care le primim nu sunt directe, ele fiind legate de comportamentul nostru: astfel, dacă un copil povesteşte bine o istorioară, el poate fi motivat extrinsec prin primirea unei bomboane, dar există o formă de motivare externă presupusă de chiar activitatea respectivă (pe care nu o mai putem încadra atât de uşor în motivaţia extrinsecă): astfel copilul o să fie „recompensat” în primul rând de semnalele de interes pe care cei care ascultă istorioara le manifestă.
În concluzie cu toate că „bombonica” este ușor de cumpărat, ea nu are eficiență prea mare. Nici chiar o pungă de bomboane ori bicicleta pe care și-o dorește copilul. Dar dacă vă arătați interesați de ceea ce face el, dacă îl lăudați pentru reușită și vă bucurați atunci când ajunge la un succes (chiar „mititel”) atunci există șanse să mergeți pe drumul cel bun.