Sari la conținut

Mai multe teme pentru acasă! Până când?

Spre finalul lunii noiembrie de la Ministerul Educației primeam o veste bună: se vor reduce temele pentru acasă. O veste bună, dar cine o pune în practică? Este suficient să se emită un Ordin de Ministru pentru a se schimba realitatea care este așa de zeci de ani? Ce poate face profesorul de la catedră care pe de o parte consideră că mai multe teme înseamnă o mai bună pregătire pentru elevi, care pe de altă parte – chiar dacă ar vrea să elimine temele – nu este încurajat de programele școlare existente? Și mai există unii părinți care spun „și noi am făcut teme la viața noastră, nu am murit din asta!” De murit nu se moare (încă!) din prea multe teme, dar …

Într-un studiu din 2013 aparținând Universității Stanford (apud Levy, 2016) s-a observat că elevii care petrec prea mult timp pentru a face teme sunt mult mai stresați, au probleme de sănatate mai mari, au o lipsă de echilbru în viața lor și o mai mare înstrăinare de societate (față de elevii care au de făcut mai puține teme). Mai bine zis le facem rău copiilor în loc să le facem bine! Cei „cuminți” o să ajungă la o epuizare prematură, ceilalți o să se prefacă că fac temele și le vor copia de .. unde pot. Totul pentru că acționăm ipocrit: este similar cu faptul că vorbim despre alimentație sănătoasă, dar chioșcurile din școli sunt pline de bomboane cu muuult zahăr și e-uri. Temele trebuie să fie adaptate pentru fiecare vârstă – aș spune chiar pentru fiecare clasă și elev – copiii trebuie să le facă cu drag, să fie interesante, atractive și o trambulină pentru dezvoltarea lor. Aceasta este situația în momentul de față?

Un alt autor, Wilde, observă că majoritatea educatorilor sunt de acord că astăzi copiii fac mai multe teme decât înainte. Este o tendință care crește pe măsură ce trece timpul. Ne punem astfel întrebarea: unde este limita? Până când vom crește temele copiilor pentru acasă? Care sunt beneficiile? Care sunt riscurile?

Și pentru că nu vreau să ofer o imagine a realității fără soluții – iată ce pot face părinții exasperați de temele date de profesori copiilor:

  • Într-un comentariu în literatura de specialitate (vezi Child Development Institute) se afirmă tranșant: „învățarea nu se produce dacă copilul este furios sau supărat pe un efort care durează prea mult sau este prea dificil. În acel moment părintele poate să intervină și să oprească pur și simplu temele pentru respectiva noapte urmând să scrie o notă către profesor în care să-i explice situația și probabil să-i solicite o discuție privind calitatea și durata temelor pentru acasă primite de copilul său” Cred că părinții au un rol important în a da un ton realist cantității de teme pentru copiii lor!
  • Uneori copilul se teme când are multe teme pentru că pare (sau este!) mai mult decât „poate duce”. Dacă nu ați putut convinge profesorul să dea mai puține teme … puteți să îi arătați copilului cum poate să împartă tot efortul în unități mai mici pe care să le poată duce la bun sfârșit. Porbabil că știți gluma: „cum poți să înghiți un elefant? Bucată cu bucată…” Dacă tema este un „elefant”, ei bine pas cu pas copilul o să reușească o finalizeze!
  • Gabor observă că este util să fim un bun exemplu pentru copilul nostru. Dacă el se apucă de teme este bine să îi oferim suport emoțional lucrând și noi lângă el (evident că adultul face ceea ce are el nevoie – de la probleme care țin de locul de muncă până la cititul unei cărți). Uneori copiii au nevoie de un astfel de suport și de prezența noastră lângă ei în timpul efectuării temelor (mai ales dacă sunt multe, multe!). La polul opus este gestul de a-l trimite în camera lui să își facă temele în timp ce părinții își oferă timp pentru distracție.
  • Bilich spune că este bine să stabilim împreună cu copilul locul și momentul în care începe să își facă temele. Dacă acest lucru este impus nu facem decât să adăugăm o sursă de stres fără rost. Nu în ultimul rând îi oferim copilului independență și încredere în alegerile personale.
  • Uneori prejudecata că se învață mai bine într-un loc linișit este exact ceea ce am spus: o prejudecată. Copiii de astăzi sunt obișnuiți cu multe elemente de focalizare simultană, sunt multitasking, pot să facă mai multe sarcini în același timp, au nevoie de dinamică și expunere permanente. „Un pic mai multă distragere, da nu prea multă îi perminte creierului să se concentreze mai bine asupra învățării” spune McNerney. Printre distragerile în cauză autorul enumeră muzica, conversanții de fundal, locuri și momente în care se fac temele. Mai mult decât atât tot McNerney vine cu o altă idee care spulberă credințele tradiționale: el spune că pauzele dese ajută creierul să se focalizeze mai bine pe ceea ce face. Astfel că este util mai degrabă un efort concertat pe termen scurt – efort urmat de pauză – decât un efort din ce în ce mai redus ca intensitate pe o perioadă lungă de timp.

Iată un set de reguli și/sau trucuri care vă ajută să faceți ordine într-o viață de teme a copilului dumneavoastră, Dar problema rămâne și cumva o să fie nevoie de un punct de oprire: mai multe teme nu înseamnă mai bine, ci înseamnă mai rău! Mai puține teme – dar teme frumoase pe care copilul să le facă cu plăcere, proiecte în care el să se implice cu dăruire și entuziasm – acesta este viitorul pe care îl vreau pentru școala noastră. Putem?

2 comentarii la „Mai multe teme pentru acasă! Până când?”

  1. critasse

    Consider ca de fapt,nu temele,sau numarul lor este mare ci lipsa unei baze de lucru pe care copilul nu o are.Daca elevul este ajutat inca de mic sa-si formeze aceasta baza: CITITUL CU USURINTA,SCRISUL DESTUL DE RAPID SI DE „CITIBIL” ALATURI DE SOCOTIT,atunci,temele nu mai par o povara ci o placere dar,indiferent ce am face noi adultii,daca inca de mic,copilul este obisnuit sa-si petreaca timpul liber SINGUR in compania unui SMART,in acest caz,concentrarea sa nu va mai fi la fel!Nimeni nu are nici-o vina in crearea acestei baze decat insusi parintele,care prefera ptr copilul sau o educatie virtuala in detrimentul uneia reale!

  2. LuminitaB

    Cred ca numarul mare al temelor pentru acasa, vine din lipsa de timp a invatatorului la clasa pentru a-si atinge obiectivele, si astfel, lucrurile neterminate sau neaprofundate sunt lasate in grija parintilor sau a after-school-urilor. Ganditi-va ca la clasa I sunt alocate 35 de minute pentru fiecare materie, intr-o clasa cu 35 de copii, asta inseamna ca invatatorul ii aloca fiecarui copil 1 minut sau chiar mai putin. Nu stiu inca, ce solutie s-ar putea gasi, insa, imi doresc pentru cei mici, sa aiba mai mult timp pe care sa-l petreaca in natura, jucandu-se.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.