Zilele de vacanță înseamnă mai mult timp la dispoziția copilului. Timp pe care îl petrece la bunici, la mare, la munte, în tabără etc. Este momentul ideal pentru alergare, pentru jocuri în aer liber, pentru socializare, pentru descoperire, natură… Cu toate acestea am văzut cu toții în jurul nostru copii bsorbiți de ecranul telefonului mobil, al tabletelor, care nu se mai uită în jur, care nu se mai bucură de natură, de viață… se joacă jocuri video. Dacă unii părinți „îi abandonează” pe copii în fața ecranelor, alții intervin și le cer să „meargă afară la soare și aer!” Cine are dreptate?
Vallieres (2012) ne spune că jocurle video au multe avantaje. Astfel, în momentul în care copiii se joacă pe tabletă sau telefon:
- își ameliorează percepția spațiului. Copiii își dezvoltă reprezentarea spațială foarte bine prin jocurile moderne, tridimensionale care le solicită capacitate de orientare în spațiu și atenție. Mai mult decât atât, jocurile video exersează reflexele copiilor și capacitatea acestora de a îndeplini mai multe sarcini în același timp.
- dezvoltă gândirea logică. Prin joc copiii încearcă soluții variate, au succes sau eșec, învață din propriile greșeli. Mai mult decât atât, anumite jocuri stimulează creativitatea la copii.
- încurajează solidaritatea – este vorba despre jocurile în rețea care pun în valoare capacitatea de a colabora pentru a învinge, pentru a atinge un obiectiv comun.
- sporesc încrederea și stima de sine (ca și perseverența copiilor). Copiii învață să încerce iar și iar până ajung la finalul jocului, încearcă sentimente de mândrie când reușesc să treacă de la un nivel la altul sau obțin un scor foarte bun. De asemenea un aspect demn de luat în seamă este și dezvoltarea spiritului combativ.
Iată o listă destul de consistentă a avantajelor pe care trebuie să le luăm în considerare înaine de a le spune copiilor să lase deoparte tableta sau telefonul. Dezavantajele sunt și ele consistente (dependența fiind cel mai însemnat dintre acestea); un echilibru între timpul petrecut în compania jocurilor video și a jocurilor „reale” este cel mai bun lucru. Dar care este rețeta acestui echilibru? Unii părinți consideră că este important să limităm orele petrecute de copii în fața ecranului. Este aceasta o soluție? Ne îndreptăm spre o lume înalt tehnologizată așa că o limită orară fixa mai poate să constituie un răspuns?