Tendințele recente din educație pun din ce în ce mai mult accent pe dezvoltarea la copil/elev a unui profil de inovator. Este important pentru că inovatorii sunt cei care împing societatea mai departe, care o transformă, cei care nu se lasă modelați de viitor, ci ei sunt cei care modelează viitorul. George Bernard Shaw spunea că progresul aparține oamenilor „nerezonabili”, celor care nu se adaptează lumii în care trăiesc. Dar are copilul meu un profil de inovator?
Să vedem ce spune literatura de specialitate. Everett Rogers ne prezintă un ciclu al inovării care cuprinde cinci etape; ele sunt importante pentru studiul nostru deoarece – în acest mod – putem defini şi gradul de absorbție şi permeabilitate a elevilor la nou şi – mai mult decât atât – putem înţelege nuanţele în interiorul unui grup şcolar. Acest lucru este o replică la o gândire simplistă care vedea clasa de elevi ca un bloc unitar, care are acelaşi grad de permeabilitate la schimbare. Ori lucrurile sunt departe de a sta aşa. Dimpotrivă, oamenii sunt diferiţi nu doar în ceea ce priveşte ritmul de învăţare (lucru asumat de pedagogie care vorbeşte despre ritmul propriu de învăţare al elevului) cât şi referitor la alte aspecte – în cazul nostru rezistenţa la nou. Nu toată lumea va îmbrăţişa imediat şi necondiţionat schimbările propuse de către cadru didactic:
Prima categorie o reprezintă inovatorii. Aceştia sunt persoanele cele mai deschise la schimbare, cele care nu doar acceptă imediat şi entuziast schimbările propuse de către cadrul didactic, ci sunt chiar ei iniţiatorii transformărilor în clasă.
A doua categorie este denumită cei care adoptă devreme schimbarea. Şi acestor persoane le place schimbarea, dar nu într-un mod necondiţionat ca în cazul inovatorilor. Pentru a te asigura că vor accepta la nivel profund schimbările propuse trebuie să le arăţi beneficiile aceste schimbări, rezultatele preconizate – vei găsi apoi în persoanele care fac parte din această categorie – susţinători constanţi ai modificărilor propuse.
A treia categorie este, în concepţia autorului, cea mai largă ca întindere. Este vorba despre majoritatea care reacţionează repede. Aceste persoane vor accepta repede schimbarea, dar doar după ce observă că şi alte persoane au făcut acelaşi lucru.
A patra categorie o reprezintă majoritatea care reacţionează târziu. Deja avem de-a face cu persoane care au o anumită rezistenţă la nou, mult mai conservatoare şi mai suspicioase. Ele vor aplica schimbarea, dar nu printre primii cum au făcut categoriile anterioare, ci abia după ce schimbarea devine un standard, adică o aplică toată lumea.
Ultima categorie o reprezintă „leneşii”. Sunt persoane rezistente la nou, cărora nu le place să aibă de a face cu lucruri care le scot din rutină. Vor aplica schimbarea doar dacă nu au încotro.
După ce am observat aceste cinci categorii, putem acum să înţelegem cum anumite schimbări pe care cadrul didactic le propune (sau doar le conduce, fiind impuse de către structuri manageriale superioare lui) sunt mai mult sau mai puţin acceptate de către elevii/studenţii cu care acesta lucrează. Oamenii sunt diferiţi. Aşteptaţi-vă deci să reacţioneze diferit şi la schimbare! Și nu trebuie uitat că modelul (de acasă – părintele și de la școală – cadrul didactic) este primul indicator al oamenilor pe care-i creștem din copiii noștri.