Imaginea celuilalt – despre stereotipuri

400 de articole de educație, Dezvoltarea personală la copii

În ultima vreme societatea românească a ajuns la o acutizare a pozițiilor. Oamenii se împart frecvent între eu și tu, între ai mei și ai tăi, între bine și rău. În acest context apariția stereotipurilor în gândire este foarte posibilă. Urmarea o știm: conflicte, stres, comunicare defectuasă.

Un experiment ne poate spune mai multe despre cum stereotipurile pot conduce la înrăutățirea comunicării. Darley și Gross le-au proiectat unor subiecți un film cu o fetiță în mediul său social: primei grupe de subiecți fetița le era prezentată într-un cadru deosebit, locuință cu grad ridicat de confort și lux, mediu educațional excelent, celei de-a doua grupe de subiecți le-a fost prezentată aceeași fetiță în mediu defavorizat, locuință sărăcăcioasă, școală insalubră etc.

În a doua etapă tuturor subiecților li s-a prezentat un al doilea film în care fetița realiza o sarcină dificilă unde era greu de prezis dacă o să aibă succes sau nu să o ducă sarcina la bun sfârșit.Povestile Diandrei

În a treia (și ultima) etapă subiecții trebuiau să facă o evaluare a capacității copilului: primul grup de subiecți au considerat-o deșteaptă pe când cel de-al doilea grup a apreciat-o ca fiind mai puțin înzestrată. Observăm astfel că stereotipurile pot afecta negativ modul în care îi percepem și modul în care comunicăm cu ceilalți.

Și iată și câteva surse ale apariției steretotipurilor (expuse de Baron şi Byrne):

–   o primă astfel de sursă poate să pornească de la faptul că de multe ori avem tendinţa de a ignora situaţia şi de a aprecia acţiunea în sine a unei persoane fără să o integrăm pe aceasta în contextul care o generează;

–   efectul actor‑observator presupune că într‑un fel apreciem comportamentul altei persoane într‑o situaţie (raportând totul direct la persoana în cauză) şi în alt fel acelaşi comportament în exact aceeaşi situaţie dacă noi suntem cei ce adoptă respectivul comportament (în al doilea caz facem referire la mediul extern);

–          prejudecata „autoservită” bazându-se pe localizarea controlului presupune că, atunci când primim un feedback favorabil din partea celorlalţi, tindem să legăm acest lucru de cauze interne (ca inteligenţa noastră, buna judecată, atenţia, interesul pentru activitate etc.), dar, când feedback‑ul este nefavorabil, atribuim aceasta unor cauze externe (dificultatea sarcinii, spre exemplu).

Atunci când avem tendința să reacționăm la un factor care aduce tensiune, stres în relația noastră cu ceilalți să nu uităm de stereotipuri: este ca și când privim lumea prin ochelari de soare cu lentile de o anumită culoare…

[ Articol citit de: 213 persoane ]

Ion-Ovidiu Pânișoară
Profesor universitar dr., conducător de doctorat în Științele educației, Director al Departamentului de Formare a Profesorilor, Universitatea din București. A publicat 16 cărți (autor, co-autor sau coordonator) - Comunicarea eficientă (patru ediții, Polirom) a primit în 2010 premiul Academiei Române.

Lasă un răspuns