Continuând pe axa oferită de către Missoum (2003) vom discuta astăzi despre memorare. Pentru mulți 
părinți aceasta este foarte importantă; de altfel, ea este centrală și în viața școlii. Cu toate acestea există un risc major: școala se centrează mult prea mult pe memorarea de tip mecanic în detrimentul celei logice/conștiente. Copiii memorează o mulțime de lucruri în școală, dar le uită la fel de repede; chiar și atunci când aceste lucruri se fixează în memoria copilului, de prea multe ori el nu știe ce să facă cu ele. Mulți părinți se plâng de aceste aspecte, ceea ce recomandă o redimensionare și o reformă profundă a școlii; până atunci însă ce poate să facă un părinte?
Îl literatura de specialitate am întâlnit poziții radicale ale unor autori: de plidă, unele perspective spuneau că informația memorată mecanic se uită într-o proporție de 80% în primele 8 zile ce au trecut de la memorare. Totuși, observând realitatea de zi cu zi a școlii trebuie să-l pregătim pe copil pentru această situație mai întâi. Omul poate să memoreze orice (spuneți un cuvânt fără sens unei persoane din apropierea dumneavoastră și o să observați că aceasta are capacitatea de a o memora și reproduce). Putem să facem jocuri de memorare cu copilul încercând să reținem cât mai multe cuvinte dintr-un șir (de exemplu: rață, avion, cântec, jucărie, fereastră etc.) Copilul va memora mai ușor dacă îl vom învăța să vizualizeze ceea ce trebuie să rețină. Un al doilea element în reprezintă legăturile între aceste imagini (de exemplu rața zboară lângă avion și cântă un cântec etc.)
Pe de altă parte, memorarea conștientă presupune mai mulți pași suplimentari printre care: înțelegerea a ceea ce încerci să memorezi, analiză, comparație etc.. Ori o astfel de perspectivă necesită timp. Un avantaj clamat al școlii este acela că oferă multe informații într-un timp relativ scurt. Totuși, prin prisma necesității acumulării unui volum mare de informații școala se centrează mult prea mult pe cunoștințele oferite de-a gata, fără ca elevul să participe la ingineria cunoașterii. La polul opus este învățarea prin descoperire, care presupune ca elevul să experimenteze pe piele proprie și să descopere realitatea pe care o învață. În acest caz și memorarea logică se produce. Iată de ce părintele trebuie să-și obișnuiască – cât mai devreme – copilul să încerce să găsească o semnificație, un rost, să sape mai adânc atunci când are de-a face cu o informație pe care nu o înțelege (în loc de a o memora și de a o reproduce la examen). Dincolo de acest lucru, mici exerciții amuzante sunt utile. Spre exemplu Sylvie Lair (2003) ne propune un joc pe care putem să-l facem acasă: stăm cu copilul față în față și îi cerem să se uite bine de tot la noi. Iar noi facem același lucru. După aceea ne întoarcem cu spatele unul la altul și fiecare dintre noi schimbă ceva la înfățișarea proprie (de exemplu, putem să ne scoatem ochelarii, să ne schimbăm direcția părului, să ne suflecăm o mânecă la haină etc.). În etapa a doua se vor schimba 3 lucruri pentru ca în etapa a treia să fie schimbate 6 aspecte. Fiecare dintre noi (atât părintele cât și copilul) trebuie să memoreze înfățișarea din etapa „înainte” și să puncteze schimbările din etapa „după”.
Sau puteți să faceți mici exerciții pe stradă. Astfel îi cerem copilului să-și aducă aminte cum arătau toate persoanele îmbrăcate în roșu pe parcursul a cinci minute. Evident că și aici părintele trebuie să fie un competitor redutabil pentru ca exercițiul de memorare să fie mult mai amuzant. Seara, cu o oră înainte de culcare, solicitați copilului să faceți împreună o reamintire a evenimentelor care s-au întâmplat peste zi. Un astfel de exercițiu ajută nu doar la dezvoltarea memoriei, ci și la reactualizarea unor învățăminte pe care copilul trebuie să le tragă din ceea ce i s-a întâmplat pentru a aborda altfel lucrurile în viitor. Am specificat faptul că exercițiul trebuie să se petreacă cu o oră înainte de timpul potrivit pentru culcarea celui mic pentru că – în caz contrar – există riscul ca el să fie activizat de exercițiu și ora de culcare să fie depășită.
Dincolo de toate aceste aspecte nu trebuie uitat că deși capacitatea de memorare crește prin exercițiu, copilul nu trebuie presat să o facă. Memorarea mecanică este dificilă și consumă o mare cantitate de efort voluntar. Copilului trebuie să-i facă plăcere să memoreze, pentru el totul trebuie să fie un joc.