Uneori elemente minore pot să dezvolte o perspectivă negativă sau pozitivă în relația dintre elevi și profesori sau părinți și copii. Un exemplu este dar de forța culorilor (aspect asupra căruia am mai insistat și în alte articole). Astăzi dorim însă să aducem în atenție un aspect aparent surprinzător: celebrul pix sau stilou cu culoare roșie folosit de profesor când corectează poate să genereze efecte la care nici nu vă gândiți!
De ce este folosit roșul în corectură? Pentru că este mai clar, mai ușor de observat de elev? Sau este o altă motivație? Elliot (2007) a urmărit să vadă rolul pe care culoarea roșie îl are în situațiile în care trebuie obținute rezultate. Autorul a pornit de la o ipoteză interesantă: culoarea roșie semnifică pericolul psihologic al insuccesului. De ce acest lucru? Într-o perioadă lungă de viață școlară pentru elevi, profesorii au folosit culoarea roșie pentru a corecta lucrările acestora și apariția „pixului roșu” desemna existența unor greșeli în produsul elevului. Este o asociere între culoarea roșie și pericol – spre exemplu semnele de stop și semnele de atenționare la pericol. Autorii spun că există și evidențe biologice după care roșul este asociat cu pericolul.
Pe de altă parte Rutchick, Slepian, and Ferris au observat că folosirea unui stilou cu cerneală roșie crește în mod semnificativ numărul de corecturi făcute unui paragraf . Astfel utilizarea stiloului de culoare roșie duce la o mai mare severitate/exigență din partea profesorului. Este asta un fapt pozitiv sau unul negativ?
Să mai adăugăm o evidență: scrisul cu culoarea albastră tinde să ofere un efect calmant care ajută creierul să se concentreze și să gândească profund spun alți cercetători (Wallace, West, Ware și Dansereau).
În concluzie: credeți că trebuie să renunțe profesorul al culoarea roșie cu care corectează lucrările elevilor?
S-a incercat asa ceva in statul Queensland di Australia prin 2008 https://www.telegraph.co.uk/education/educationnews/3964683/Marking-in-red-ink-banned-in-case-it-upsets-schoolchildren.html)
La ceva timp s-a renuntat caci culoarea verde sau violet ce a inlocuit rosul (pentru ca elevii inca scriu cu albastru sa negru, deci aceste culori nu prea merg la corectat) a devenit ea “noul rosu” !
Altefl ideea nu e chiar deplasata. mai important este ce fel de “corectat” facem. Feedback constructiv sau doar corecturi fara explicatie.
Folosesc in principal verdele, pentru ca imi place cum se combina cu albastrul si albul hartiei. Unii elevi ma intreaba daca pot scrie la test cu verde? Okay, nu am nicio problema. In penarul meu se afla si un portocaliu intens. Am observat de curand, ca in penarele elevilor nu se mai gasesc atatea pixuri negre sau creioane mecanice. Pixurile pilot ( friction) castiga teren, in special culorile albastru si violet.
Folosesc roșu, sau verde, sau violet, sau creion…. orice este diferit de albastrul cu care scrie elevul, pentru a face doar o diferență între ceea ce a scris el și ceea ce am scris eu. Roșu este folosit la unele indicatoare rutiere, mai ales la cele de avertizare… Dar roșu este culoarea mea preferată, pentru mine roșu înseamnă viață, energie…. Prin urmare cred că și de noi depinde ce semnificație dăm culorilor pe care le folosim. Iar de noi, educatorii depinde modul în care îi invităm pe copii să schimbe perspectivele.
De acord, culoarea roșie poate să trimită și spre implicare, pasiune etc., dar in evaluare potențează severitatea evaluatorului și teamă de critică a elevului. Multumesc pentru comentariu!