Este vară, este clad și încă este vacanță. Dar chiar și în zilele acestea – care înseamnă (încă) relaxare și fericire pentru copii – nu trebuie să uităm de faptul că tot ceea ce face el, copilul, poate să aibă și un țel educativ. O activitate de familie pe care o experimentăm în vacanță cu cel mic – dacă o să fie pusă în practică cu entuziasm și bucurie – o să fie la fel de prețuită ca și timpul liber lăsat la dispoziția lui.
Acest lucru nu înseamnă o corvoadă pentru cel mic. Este un alt mod de a se juca și nimic mai mult.
- De pildă, Diederichs ne oferă un exercițiu foarte simplu (dar cu impact asupra dezvoltării emoționale a copilului). Putem să-i lăsam o zi în care el trebuie să fie maestrul bunei dispoziții, el trebuie să fie responsabil de starea de bine din familie. Cu atenție el o să reușească să își dea seama când cineva este trist, furios sau speriat și o să încerce să facă ceva (o glumă, un comentariu pozitiv, orice altceva) care să-l ajute pe cel în cauză să se simtă un pic mai bine. Iar acest exercițiu se poate răsfrânge și asupra altor aspecte ale vieții cotidiene (de pildă, spune autorul, animalele de companie pot să intre și ele în acest cerc al bunei dispoziții). Aș putea să vă propun să mergeți și mai departe și să stabiliți pentru fiecare dintre dumneavoastră o astfel de responsabilitate (pentru ca să nu se simtă copilul că face o sarcină și că este doar obligația lui): și mama și tatăl și fratele etc. trebuie să își aleagă, rând pe rând, zilele în care devin responsabili de buna dispoziție în casă. Un exercițiu simplu, dar puternic, care îl ajută pe copil să înțeleagă anumite aspecte ale inteligenței emoționale, dar care, în același timp, o să optimizeze climatul familial și relațiile dintre toți cei din casă!
- Ajutați-l pe copil să observe în jur lucrurile ca pe niște probleme și să identifice soluții la ele Nu doar că vom crește astfel abilitatea lui de a face față unor situații dificile în viață, dar tot ce o să ni se întâmple în această vacanță o să fie mult mai distractiv și o să lăsam mai puțin loc pentru furie sau dezamăgire. Dodge (2009) ne spune că pentru a îl învăța pe copil o astfel de strategie îi putem explica 4 pași:
- Pentru început trebuie să învețe să identifice o problemă. Uneori problema este clară și vizibilă pentru toată lumea, alteori trebuie să vadă unde este ADEVĂRATA problemă. Este important ca micuțul nostru să învețe de timpuriu să judece lucrurile cu luciditate și să nu se grăbească să rezolve ceva până nu îi este clar cu ce anume se confruntă.
- Cel de-al doilea pas presupune să ne gândim la soluții. Nu este necesar să găsim soluții bune, acum ne centrăm pe cantitatea soluțiior găsite și nu pe calitatea lor. Orice soluție este amuzantă în acest brainstoriming pe care îl facem în familie și – o să vedeți – o să petreceți timp de calitate cu copilul făcând acest lucru.
- Stabilirea unei soluții cu care să fim toți de acord. De data aceasta ne interesează calitatea soluțiilor identificate și punem în practică și strategiile de negociere: copilul o să vadă că o soluție nu este bună dacă nu este bună pentru toată lumea. Soluția mea o să se transforme acum în soluția noastră!
- În sfârșit, în a patra etapă punem în practică soluția pe care am ales-o ca să vedem cât de bine funcționează. Copilul o să învețe, alături de părinții lui, că o soluție este bună atunci când ea este aplicată corect și că, uneori, ceea ce ce părea foarte frumos în teorie nu o să fie la fel și atunci când o să se ajungă la practică.
Nu trebuie însă să uitați că totul trebuie să fie amuzant și relaxat: pentru dumnevoastră sunt exerciții, dar pentru copil nu sunt altceva decât momente de distracție în familie!
Desen: O Pânișoară
